Din ruda săracă a cercetării ştiinţifice europene, România a devenit un jucător în experimente spațiale de miliarde de euro.
La capătul culoarului cu pereții acoperiți de diplome și fotografii cu corpuri cosmice, se întrevăd două siluete: una subțire, a unui bărbat mai în vârstă, și una mai robustă, de tânăr. Sunt exponenții a două generații diferite de cercetători din domeniul spațial românesc, iar acest moment îi surprinde chiar în ziua predării ștafetei. Cu unul dintre ei începe istoria activității României în acest domeniu: Dumitru Hașegan a participat la trimiterea primului român în spaţiu şi a condus Institutul de Ştiințe Spațiale (ISS) timp de 16 ani.
„Ne-am descurcat admirabil, pentru că eram tineri și entuziaști, chiar dacă, în comparație cu celelalte țări socialiste, echipa românească a avut mari dificultăți de finanţare“, își amintește Hașegan despre expediţia lui Dumitru Prunariu.
În cercetarea românească, în general, și cea spațială, în particular, nu s-au depășit nici acum neajunsurile financiare, însă ISS s-a salvat de la dispariţie printr-un un model de business special. Ajungem astfel la cea de-a doua siluetă de pe holul ISS-ului. Este Sorin Zgura, noul director al ISS. După aproape 14 ani de lucru în institut, se descrie ca un „cercetător optimist“ și nu vede utilitatea unei discuţii privitoare la subfinanțarea sistemului. Preferă să mizeze pe cele două direcții ale planului său de management: câștigarea proiectelor și pregătirea resursei umane.
Circa 90% dintre proiectele ISS sunt internaționale, fapt ce plasează România „la masa bogaților“ în ceea ce privește participarea la experimente spațiale relevante. Un proiect de trei ani poate aduce managerului un salariu de 1.000 de euro lunar, iar unui debutant, circa 600 de euro. „Lumea se așteaptă ca noi să fim niște obosiți care vin din inerție la serviciu, pentru a-și lua salariul. Suntem evaluați periodic, iar dacă nu eram profitabili, dispăream demult“, spune Zgura. S-a pregătit în străinătate o vreme și a observat că, în marile institute, cercetătorii sunt managerii propriilor lor proiecte. „Vă dați seama câți bani pierdeam dacă externalizam această etapă? Înseamnă economie de bani şi de timp.“
În timp ce vorbește despre noul sediu al ISS, aflat în construcție, Sorin Zgura primește un plic. Îl desface nu tocmai încântat și spune că este factura pentru proiectele desfășurate de ISS în cadrul experimentului CERN. Pentru 2012, aventura de la Geneva costă 50.000 de franci elvețieni (180.000 de lei). ISS are patru oameni la CERN, în poziții-cheie, care dezvoltă experimente în jurul proiectului ALICE, cu care s-au cheltuit anul trecut fonduri de circa 2,8 milioane de lei. Acum, România este implicată la CERN cu opt proiecte, pentru care a plătit în cei trei ani, de când a început să cotizeze, circa 12 milioane de lei.
De unii singuri, în spațiu
În ianuarie 2011, cu puţin înainte să devină piesă de muzeu, naveta americană Discovery a transportat pe Staţia Spaţială Internaţională (SSI) un pachet special din România. Este vorba despre primul experiment românesc de pe SSI, care urmăreşte dezvoltarea unei specii de ciuperci în condiții de microgravitație și radiații cosmice. Această reuşită a grăbit acceptarea României ca membru al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) mai repede decât Ungaria, Polonia sau Cehia.
Prin Agenţia Spaţială Română (ROSA), țara noastră a participat la un program de preaderare la ESA, numit PECS, pentru care a plătit, în perioada 2007-2010, circa opt milioane de euro. „România a devenit simultan proprietar şi cofinanţator al ESA, în cel mai avantajos mod. Spre deosebire de comunitatea europeană, aici funcționează principiul rambursării totale, adică fiecare ţară primeşte fix cât a cotizat, în proiecte“, spune Marius Piso, directorul ROSA.
Sub tutela sa şi a ESA, săptămâna aceasta va avea loc cel mai important eveniment spaţial de la Prunariu încoace: lansarea primului satelit românesc, Goliat. Ideea a luat naştere pe băncile Facultăţii de Fizică şi a devenit primul experiment spaţial finanţat aproape integral din bani româneşti. Finanţarea publică a fost de 1,5 milioane de lei, iar cofinanţarea privată, aproximativ 0,3 milioane de lei. Chiar dacă în acest domeniu sponsorii sunt greu de atras, tânăra echipă de cercetători ai Asociaţiei Române pentru Cosmonautică şi Aeronautică (ARCA) s-a bazat până acum doar pe fonduri private şi are ambiţia să lanseze, în 2013, primul avion supersonic românesc, care va transporta în spaţiu prima rachetă românească. În faţa atâtor evenimente importante, anul 2012 îi găseşte optimişti pe cercetătorii români, chiar dacă lucrează în țara europeană care primește cei mai puțini bani pentru proiecte spațiale (0,3 euro per capita, faţă de media europeană de 22 euro). Au învăţat să nu se mai bazeze pe fondurile publice şi s-au făcut obsevaţi în comunitatea ştiinţifică europeană prin proiecte care au câştigat detaşat în faţa altora. Marius Piso confirmă: „La nivel european, România este în top zece din punct de vedere spaţial“. Ce ar putea îngreuna această evoluţie? Pe de-o parte, repetarea unui episod nefast, asemeni celui de acum doi ani, când Guvernul a alocat doar 20% din cât promisese pentru finanţarea participării României la proiecte spaţiale internaţionale, iar pe de altă parte, scepticismul investitorilor faţă de acest domeniu. „Sper ca actorii privați să înceapă să se implice pe partea de tehnologie. Mă refer la firme care ar putea să fie producători de componente sau chiar de aparate. Ar fi mai ieftin să avem proiecte rotunde, de la idee la aparat“, crede Dumitru Haşegan. La fel de importantă este promovarea corectă a beneficiilor pentru societate ale acestui tip de activitate, care presupune depăşirea mirajului călătoriei în spaţiu. „Există multe beneficii practice pe ale cercetării spaţiale, cum ar fi monitorizarea în timp real a zonelor afectate de calamităţi naturale cu ajutorul sateliţilor“, spune directorul ROSA.
Momente importante în activitatea spațială a României:
2013 Zborul primului avion supersonic românesc, capabil să lanseze o rachetă spre Lună, proiect al ARCA
9 februarie 2012 Lansarea pe orbită a lui Goliat, primul satelit românesc, proiect finanțat exclusiv din bani românești
Decembrie 2011 România devine membru cu drepturi depline al Agenției Spațiale Europene (ESA)
Ianuarie 2011 Primul experiment românesc de pe Statia Spațială Internațională, „Creşterea şi supravieţuirea fungilor coloraţi în spaţiu“, în valoare de 460.000 de euro, dezvoltat cu sprijinul ESA
Octombrie 2010 Participare la proiectul FAIR – GSI din Darmstadt, Germania, în vederea construirii unui accelerator de particule mai mare decât cel de la CERN. Contribuția României (2011-2018) este de 11,8 milioane de euro, de la bugetul de stat
Februarie 2010 România devine oficial candidat pentru aderarea la CERN
2006 O echipă de cercetători români participă la proiecte ANTARES (buget propriu ISS) și KM3NET (91.000 euro), primele telescoape submarine din lume
1996-2005 România câștigă dreptul de participare la 8 proiecte ale programului de realizare a acceleratorului de particule LHC de la CERN
1991 Guvernul român semnează un acord cu Organizaţia Mondială de Cercetare Nucleară (CERN)
1981 Dumitru Prunariu, primul român în spațiu, în cadrul programului Intercosmos