concureze cu toate tarile membre pe o piata comuna. Competitia va fi dura. Trebuie sa ofere produse si servicii de calitate, ceea ce inseamna ca va trebui sa investeasca mult mai mult in pregatirea personalului.
Capital: Recent, ati finalizat un studiu asupra pietei de instruire din Romania La ce concluzii ati ajuns?
Arjen Deij: In Romania este o situatie diferita fata de ceea ce se intampla in tarile din UE. Aici, indivizii si Guvernul cheltuiesc mai multi bani decat companiile pentru instruire. S-au facut studii pentru a se vedea care sunt cauzele. Am observat, spre exemplu, ca exista putini furnizori de instruire, si acestia ofera altceva decat vor companiile. Pe de alta parte, instruirea costa, si intreprinzatorii prefera sa investeasca in companie, si mai putin in resursele umane ale acesteia.
Capital: In conferinta organizata cu ocazia lansarii raportului Peer Review ati „incondeiat” pasivitatea partenerilor sociali fata de abordarea instruirii.
Arjen Deij: In strainatate, sindicatele si angajatorii sunt in dialog continuu si, de obicei, se inteleg, pentru ca fiecare contribuie cu fonduri pentru instruire.
Capital: Chiar si sindicatele?
Arjen Deij: Da, si sindicatele trebuie sa puna, separat, niste bani pentru instruire. Sistemul a inceput sa patrunda si in Romania. Este vorba de un program comun cu sindicatele olandeze, in sectorul aerospatial si naval. Se doreste dezvoltarea unui fond de instruire si a unui centru de consiliere in domeniul instruirii. Sindicatele au inteles, la fel ca si patronatul, ca daca vor sa devina competitive trebuie sa aiba o forta de munca calificata. Numai astfel vor putea atrage investitorii.
Capital: Vom putea intra cu actuala noastra forta de munca pe piata internationala?
Arjen Deij: Romania va intra oricum in 2007 in UE. Atunci se vor schimba foarte multe lucruri. Olanda a fost unul dintre membrii fondatori ai UE si chiar si acolo au fost foarte multe schimbari dupa intrare. S-au desfiintat industria miniera, santierele navale, dar au aparut sectoare noi. Agricultura a devenit intensiva. Acum, florile olandeze se pot cumpara oriunde in lume. Acelasi lucru se va intampla si in Romania. Vor disparea unele sectoare, vor aparea altele…
Capital: Sunt mari probleme cu oamenii care s-au refugiat in sectorul agricol. In UE, acest sector s-a restans tot mai mult.
Arjen Deij: In tarile UE s-a redus foarte mult forta de munca din agricultura, pentru a creste productivitatea. Pentru aceasta s-au primit tot felul de subventii, dar cu anumite conditii. Va fi o problema cu procentajul mare, de peste 40%, al populatiei Romaniei care lucreaza in agricultura. Ne intrebam unde se vor duce oamenii care sunt acum in sectorul agricol in Romania? Incotro se va duce Romania? Sectorul privat nu ar mai trebui sa astepte solutii de la Guvern.
Capital: Institutiile romanesti abilitate se straduiesc acum din rasputeri sa instituie sistemele de calificare si certificare a competentelor la nivel national. Vor fi recunoscute aceste certificate in UE?
Arjen Deij: Certificarea competentelor si a programelor de pregatire constituie o mare problema la nivel international. Daca la nivel universitar procesul de la Bologna va duce la o unificare a sistemului de calificare, la celelalte, procesul este mult mai complex. Instruirea este legata de piata locala a muncii. Recunoasterea calificarilor si a competentelor, pana la urma, nu va mai fi o problema a guvernelor, de recunoastere, ci a angajatorilor. Adica ei trebuie sa fie convinsi ca aceste diplome sunt bune sau suficiente.
Capital: In acest moment, lucreaza peste doua milioane de romani in afara granitelor tarii. Care este parerea angajatorilor straini despre ei?
Arjen Deij: Cei care lucreaza sunt prea calificati pentru muncile pe care le fac si angajatorii sunt foarte multumiti, pentru ca sunt foarte ieftini. Este descurajant.
Capital: Chiar dvs. spuneati ca Romania este foarte avansata in privinta calificarilor si certificarii competentelor. Alte tari au inceput procesul mult mai tarziu. Atunci de ce suntem codasii Europei?
Arjen Deij: Este foarte dificil sa faci legatura intre piata muncii si cea a instruirii. Acum, in Romania, se constata un dezechilibru. Sistemul educational ii are la mana pe angajatori, iar partenerii sociali nu il vor. Educatia nu este un punct important pentru angajatori, dar va deveni cu siguranta in viitorul apropiat.
Capital: Accesul la fondurile structurale pentru instruire va rezolva multe dintre problemele existente.
Arjen Deij: Vor fi foarte multe fonduri pentru instruire, dar absorbtia lor va fi o problema. Trebuie sa existe o structura administrativa, iar acest lucru depinde foarte mult de initiativele din sectorul privat, neguvernamental, sindicate si patronate. Trebuie dezvoltate institutii pentru a le absorbi. Altfel, se va pierde o mare ocazie.
Capital: Care este cel mai slab punct pe care l-ati identificat pe piata instruirii din Romania?
Arjen Deij: Lipsa de resurse. Sunt foarte multe idei bune, oameni motivati, dar putine resurse pentru a pune in aplicare planurile. Oamenii incearca sa supravietuiasca si din aceasta cauza nu se pot gandi la viitor.
Carte de vizita
Arjen Deij, Country Manager for Romania, European Training Foundation
Este licentiat in istorie, Universitatea Utrecht, Olanda, promotia 1988. A studiat, de asemenea, in Lieden si Sofia, unde s-a specializat in istoria est-europeana. A lucrat in domeniul cooperarii bilaterale si internationale in educatie inca din 1989, mai intai in Olanda, apoi si-a continuat activitatea la Brusseles si Torino. Din 1995, a inceput sa lucreze in cadrul European Training Foundation. Initial, a coordonat Oficiul National Tempus, contribuind la implementarea programului in zona Balcanica de Vest. Din 1998 s-a mutat la ETF in zona activitatilor privind educatia vocationala si instruirea, unde a devenit manager pentru regiunea Asiei Centrale. Din 2002, este director de tara pentru Romania in cadrul ETF.
Investitia in formare nu este prioritatea guvernului
Studii recente intreprinse de experti straini de tip Peer Review, realizate de European Training Foundation explica gradul scazut de participare a romanilor la programele de formare profesionala continua:
· Piata formarii nu este foarte dezvoltata. Formarea profesionala continua nu joaca un rol esential in strategia economica a Guvernului, iar partenerii sociali nu au o viziune comuna asupra dezvoltarii instruirii.
· Majoritatea angajatorilor se bazeaza pe forta de munca gata calificata existenta pe piata muncii si investesc putin in instruirea angajatilor.
· Nu exista o viziune pe termen lung si nici o strategie privind dezvoltarea resurselor umane.
· Angajatorii companiilor publice considera investitiile in resurse umane mai degraba o cheltuiala, si nu o investitie.
· IMM-urile sunt si mai putin interesate de formarea profesionala continua a angajatilor.
· Intreprinderile se confrunta cu lipsa de competente a personalului, pe de o parte, si cu presiunea de a creste productivitatea, pe de alta parte. In aceasta situatie, angajatorii prefera sa apeleze la masuri pasive in domeniul resurselor umane, cum ar fi, spre exemplu, disponibilizarea personalului.
· Persoanele individuale sunt principalii clienti ai firmelor de instruire.
· Deoarece responsabilitatea de a finanta instruirea revine cel mai adesea individului, acesta urmeaza, de regula, doar cursuri de formare initiala.
· Cel mai mare obstacol in calea formarii il reprezinta nivelul scazut al veniturilor populatiei.
· Se constata un dezechilibru intre legislatia care reglementeaza formarea continua a adultilor si stimulentele publice existente pentru aceasta.
Cei mai multi furnizori nu sunt specializati intr-un anumit domeniu.r
r
rMeseriile sunt la mare cautarer
rPana la jumatatea lunii noiembrie, CNFPA a autorizat 546 de furnizori de formare profesionala a adultilor (295 in Bucuresti) pentru 1.407 de programe, din care: rn
rn 1.204 programe de calificare;rn
rn 100 programe de initiere;rn
rn 65 programe de perfectionare;rn
rn 38 programe de specializare.rn
rn
rnMajoritatea cererilor de autorizare inregistrate pana in prezent la CNFPA au fost pentru programe de calificare. Se remarca un interes mai mare pentru domeniile in care exista prevederi legislative care impun pregatirea personalului si certificarea cu recunoastere nationala:rn
rn Agent de paza si ordine – 127 programern
rn Comerciant – vanzator marfuri alimentare sau nealimentare – 110 programern
rn Lucrator in comert – 100 programern
rn Stivuitorist – 25 programern
rn
rnUn domeniu in care s-au inregistrat solicitari de autorizare in numar mai mare este cel al serviciilor pentru estetica si igiena corpului omenesc, sector in care s-au autorizat 128 de programe pentru: frizer, manichiurist-pedichiurist, coafor, coafor stilist, cosmetician, maseur.rn
rnAlte domenii de interes au fost cele din alimentatia publica, social, constructii, textile, precum si utilizarea calculatorului. In unele dintre aceste domenii exista interes pentru participarea la formare atat datorita cererii interne, cat si datorita ofertei de lucru in strainatate. rn
rnCostul cursurilor a fost suportat, in principal, de participantii persoane fizice; pentru someri, finantarea este asigurata de catre ANOFM, iar pentru persoanele angajate, intr-un procentaj mic, de catre angajatori.rn
rnLa 1octombrie, raportul CNFPA la nivel de tara evidentiaza 26.000 de absolventi, dintre care 17.000 sunt absolventi ai unor programe de calificare.rn
rn
rnIn educatia angajatilor, sunt mai multe minusuri decat plusurirn
rnIn urma studiului realizat de firma Interact pentru a determina modul in care firmele ce achizitioneaza programe de instruire evalueaza si transfera cunostintele in activitatea organizatiei, specialistii au tras cateva concluzii si au facut recomandari esentiale pentru redresarea situatiei:rn
rn
rnMinusurirn
rn1. Implicare foarte scazuta din partea managementului organizatiilor in procesul de dezvoltare a angajatilor si preluarea de catre departamentele de resurse umane si firmele de consultanta si de instruire a acestor responsabilitati.rnNecesitati viitoare: educarea managementului pentru intelegerea si folosirea eficienta a proceselor de management al resurselor umane.rn
rn2. Responsabilitatea evaluarii programelor si a transferului de cunostinte cade mai mult in sarcina managerului de resurse umane si a firmei de instruire. rnNecesitati viitoare: completarea cunostintelor si a experientei managementului de mijloc in legatura cu procesele de management al resurselor umane.rn
rn3. Lipsa instrumentelor de determinare a returnarii investitiei in programele de instruire la nivelul organizatiilor. rnNecesitati viitoare: definirea clara a competentelor pentru posturile din organizatie si implementarea sistemelor informatice prin intermediul carora sa se asigure modalitati de colectare a informatiei si de masurare a gradului de dezvoltare a competentelor respective.rn
rn4. Doar in 40% din cazuri se realizeaza un transfer clar si formal al cunostintelor dobandite in cadrul instruirii catre echipa in care lucreaza cursantul in organizatie.rnNecesitati viitoare: crearea unei culturi organizationale de „invatare” care sa implice diseminarea informatiilor in interior.rn
rnPlusurirn
rnAlinierea generala a programelor de instruire la obiectivele si strategia organizatiilor, lucru extrem de benefic si care demonstreaza ca departamentele de resurse umane isi indeplinesc rolul strategic in organizatii.
