Noile prevederi vor duce la evitarea multor procese costisitoare și la reducerea formalităților birocratice pentru moștenitori. Sunt introduse două noi principii:
1. Dacă o persoană moare într-un stat membru, care nu este țara de origine a acesteia, succesiunea se va face, în general, în conformitate cu legislația din țara în care a avut "reședința obișnuită" (domiciliul), de către instanțele și autoritățile țării respective; 
2. Cetăţeanul care își întocmește testamentul va avea posibilitatea de a decide executarea testamentului conform legislației din țara de origine, stat membru al Uniunii Europene.

„Problema rezidă din faptul că fiecare stat UE are propriile legi referitoare la succesiune, iar atunci când un cetăţean nu îşi are domiciliul în ţara de origine, mai multe instanţe din state diferite își declară competența în soluționarea cazului. Spre exemplu, un bărbat român care se căsătoreşte cu o italiancă şi are reşedinţa în Franţa va putea decide dacă urmaşii săi vor moşteni conform legislaţiei româneşti sau franceze. Până acum, fără această prevedere, s-ar fi putut crea un conflict între instanțele din țara de origine a moștenitorilor (Italia), țara lui de origine (România), precum și tara unde aceasta are proprietăți (Franţa)”, a explicat europarlamentarul român, Petru Luhan.
Conform statisticilor, anual, circa 10% din totalul succesiunilor din Uniunea Europeană (aproximativ 450.000) au caracter transfrontalier şi însumează o valoare de 123 miliarde de euro. Noile prevederi nu vor avea niciun impact în cazul persoanelor care rămân rezidente în țările lor de origine, nu modifică legislația națională cu privire la succesiune, proprietate, impozitare și nu introduc necesitatea armonizării legislației naționale cu cea europeană.