În situaţia în care un finanţator ce a încheiat un contract de leasing cu un utilizator doreşte să cesioneze creanţa pe care o deţine către un alt finanţator, consideraţi necesară existenţa unei clauze specifice, care să prevadă această situaţie în contractul de leasing? Este permisă o astfel de cesiune din punct de vedere legal?

Dorina Mateescu – Bucureşti

În acest caz, cesiunea de creanţă presupune încheierea unui contract de cesiune între Finanţator şi o terţă persoană.

Considerăm că este necesar ca în contractul de leasing să fie o clauză foarte clară, care să specifice faptul că Finanţatorul poate cesiona drepturile sale rezultate din contractul de leasing.

Acest lucru este necesar, de exemplu, în cazul în care Finanţatorul doreşte să facă un împrumut bancar pe care să-l garanteze prin cesionarea redevenţelor pe care trebuie să le încaseze în baza contractelor de leasing.

Pentru validitatea cesiunii de creanţă nu este necesar consimţământul debitorului cedat, dar pentru ca cesiunea să poata fi opozabilă terţilor, trebuie să se realizeze notificarea debitorului cedat (Utilizatorul) prin intermediul executorului judecătoresc sau acceptarea acestuia. Pentru ca cesiunea să fie opozabilă tuturor terţilor, acceptarea trebuie făcută în formă autentică.

Dacă este făcută printr-un act al Utilizatorului sub semnătură privată, cesiunea este opozabilă numai debitorului cedat, în principiu acest lucru fiind de ajuns pentru Finanţatorul care doreşte să cesioneze creanţa.

Finanţatorul poate cesiona contractul de leasing altui Finanţator. Cesiunea contractului de leasing de către finanţator este menţionată şi în normele de aplicare a Codului fiscal, specificându-se că persona care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului, operaţiunea nefiind considerată livrare de bunuri, ci prestare servicii.

Şi prin Convenţia de la Ottawa asupra leasingului financiar internaţional se recunoaşte posibilitatea locatorului de a „transfera sau proceda în orice alt fel relativ la drepturile sale asupra echipamentului sau la cele care decurg din contractul de leasing.

O asemenea cesiune nu va elibera locatorul de niciuna din obligaţiile care-i revin din contractul de leasing, nici nu va schimba natura acestui contract sau regimul juridic“.

Din punct de vedere juridic, o altă variantă ce poate fi avută în vedere în situaţia în care Finanţatorul va dori să transfere drepturile şi obligaţiile din contractul de leasing o reprezintă novaţia.

Novaţia subiectivă presupune schimbarea creditorului sau a debitorului raportului juridic.

Novaţia prin schimbare de creditor are loc prin substituirea unui nou creditor în locul celui vechi; debitorul va fi liberat faţă de creditorul iniţial şi se va obliga faţă de noul creditor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ne arată că novaţia prin schimbare de creditor nu necesită consimţământul debitorului. (Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, Decizia nr. 1.472 din 21 martie 2000)

Totuşi, fiind vorba de un contract sinalgamatic, considerăm că ar fi preferabil să existe acordul scris al Utilizatorului.

Chiar şi Ordonanţa nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 287/2006, are în vedere transferul drepturilor şi obligaţiilor Finanţatorului din contractul de leasing, reglementând problema vânzării bunului către un alt Finanţator – „Dacă în timpul derulării contractului de leasing locatorul/finanţatorul înstrăinează bunul, respectiv cesionează dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator altei societăţi de leasing, dobânditorul este legat de aceleaşi obligaţii contractuale ca şi locatorul/finanţatorul care a înstrăinat bunul, respectiv transmiţătorul care a cesionat dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator“

În concluzie, considerăm că în contract este necesară o clauză clară, prin care să se permită Finanţatorului să-şi transfere drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de leasing.

Legea nr. 287/2006
prevede transferul drepturilor şi obligaţiilor Finanţatorului din contractul de leasing, reglementând problema vânzării bunului către un alt Finanţator