Pretinde că trebuia să primească după decesul acestuia drept de dispoziție asupra înscrisurilor memorialistice ale acestuia. Discursul său culminând prin a-i acuza pe Dan Andronic și Aurel I. Rogojan că au furat documentele generalului Iulian N. Vlad , promise lui, pentru a le folosi cum cred ei de cuviință.

Ca să fim foarte clari! În recenta dispută mediatică cu jurnalistul Dan Andronic, cetățeanul Horia-Cozmin Gușă a invocat în repetate rânduri “moștenirea” ce i-a fost furată de Dan Andronic și Aurel I. Rogojan, filele „Jurnalului de Jilava” al generalului Iulian N. Vlad, file valorificate în revista „Evenimentul istoric”, cu parcimonioasa cenzură a fostul său „director de cabinet”.

O afirmație falsă în totalitate, care ne arată că unii din stăpânii săi sunt foarte supărați pentru modul în care Horia-Cozmin Gușă (nu) are acces la “secretele” generalului Iulian N. Vlad. Credem că i-a mințit de la bun început, întrucât nu a existat vreodată ideea ca el să primească acces la vreun document din arhiva Generalului. Din motive pe care nu le putem explica în clar, întrucât ar însemna să facem excepții de la obligațiile de confidențialitate subsecvente jurământului militar!

Unde este realitatea?

Este una singură! Adrian Vlad, fiul generalului Iulian N. Vlad, a decis ca toate înscrisurile olografe ale tatălui său, nu doar „Jurnalul de Jilava” să treacă în custodia celor doi, sub rezerva ca orice fel de valorificare a acestora să fie realizată numai în forma convenită cu fostul „director de cabinet” al Generalului, adică subsemnatul. Pentru că așa a dorit generalul Iulian N. Vlad. Iar acest lucru s-a și întâmplat, în paginile revistei “Evenimentul Istoric”.

Ca o dovadă suplimentară, pe data de 5 mai 2017, generalul Iulian N. Vlad l-a desemnat „legatar al memoriei” sale pe generalul Aurel I. Rogojan și i-a dat acceptul pentru predarea la Editura „Proema” din Baia Mare a transcriptului înregistrărilor video.

Cetățene Horia – Cozmin Gușă, nu ne obligați să facem excepții de la obligațiile de confidențialitate subsecvente jurământului militar!

Cetățeanului mai sus numit i s-a spus în față, nu o singură dată, că nu este de partea adevărului. Chiar de către editorul Petre Romoșan, invitat adesea la emisiunea Radio Gold FM „Ce-i în Gușă și-n căpușă”. Petru Romoșan cunoaște foarte bine istoricul apariției volumului „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, așa că poate spune exact cum s-au petrecut lucrurile.

La rândul său, autorul acestor rânduri, Aurel I. Rogojan, a intervenit cu corecțiile necesare într-un comentariu postat pe site-ul postului de radio anterior menționat, prin care falsul legatar a fost invitat să citească cu atenție paginile 45 – 48 alin. 1 ale volumului citat, pe care cetățeanul Horia-Cozmin Gușă și-l revendică, fragmente pe care le reproducem în facsimil, mai jos.

Așa cum se poate citit din fragmentul invocat, generalul Iulian N. Vlad nu a lăsat posterității niște memorii ce i-ar fi fost “furate” cetățeanului Horia-Cozmin Gușă, ci a acceptat provocarea propusă de un grup de trei persoane de a realiza un ciclu de istorisiri orale, sub forma unui dialog/interviu filmat, realizat în 19 sesiuni, în economia a peste 40 de ore material video. La care Horia-Cosmin Gușă nu a fost invitat să participe, nu a fost implicat în vreun fel, nu și-a adus nici o contribuție.

De altfel, cetățeanul sus-numit face adeseori mare, dar falsă, paradă de o relație specială pe care ar fi avut-o cu generalul Iulian N. Vlad. Nu vreau să intru în măruntaiele acestui fals, ar însemna să intru în detalii pe care prefer să le uit. În aceeași notă, cetățeanul sus-numit invocă frecvent, după rețetarul unor neonorabili, relații sus-puse de prin labirintul serviciilor secrete, fără precizarea meridianului acestora.

Așadar încă o dată facem un apel:

Cetățene Horia-Cozmin Gușă, nu ne obligați să facem excepții de la obligațiile de confidențialitate subsecvente jurământului militar!

Fragment din volumul de memorii citat
Aurel I. Rogojan:

Domnule general, după trecerea a mai bine de două decenii de aşteptare pentru a vă putea exprima unele din percepţiile, trăirile şi reflecţiile dumneavoastră în legătură cu evenimente şi momente de răscruce din istoria României din ultimii 65 de ani, în evenimentele din decembrie 1989 fiind şi decidentul ori personajul central al unor momente, încă neaduse în lumina întregului adevăr, vă provocăm la un ciclu de istorisiri orale pe care să le încredinţaţi deocamdată numai memoriei camerei video.

În acest proiect, a cărei idee aparţine gazdei noastre inginerul Claudiu Nicolae Rădulescu, pe parcurs este posibil să ni se alăture şi jurnalistul Cornel Nistorescu.

Cum orice lucru trebuie să aibă un început, care nu este lipsit de importanța modului în care-l vom realiza, eu vă propun să depăşim acest moment cu o relatare despre o întâmplare care a avut loc în decembrie 1989, la Roma, în Italia.

Imediat după evenimentele din România, pentru a căror decriptare lucrează vreo trei sau patru institute anume create, fără ca marea nevoie de adevăr a poporului să fie îndeplinită, ambasadorul României la Roma a fost convocat la Preşedinţia Republicii Italia.

Preşedintele Francisco Cosiga l-a întrebat direct:„Ce şi cum s-au întâmplat la Dumneavoastră în ţară evenimentele care au condus la înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu?”.

Ambasadorul: „Populaţia nemulţumită s-a revoltat, ceea ce a facilitat schimbarea şi în România”.

Preşedintele Francesco Cossiga: „Bine, bine, dar forţele de ordine ce au făcut?”.

Ambasadorul: „Nu au intervenit împotriva populaţiei, ale cărei nemulţumiri erau cunoscute ca fiind generalizate, deci justificate”.

Preşedintele Cossiga: „Dar cine a dat un asemenea ordin ?”. Ambasadorul: „Chiar șeful Departamentului Securității Statului, ministrul secretar de stat, generalul Iulian Vlad”

Preşedintele Francesco Cossiga:„Să-i ridicaţi o statuie!”.
(Francesco Maurizio Cossiga (n. 26 iulie 1928, Sassari , Sardinia- d. 17 august 2010, Roma) a fost un politician creștin-democrat italian, premier al Italiei între 4 august 1979 – 18 octombrie 1980, apoi al optulea președinte al Italiei, în funcție în perioada 3 iulie 1985 – 28aprilie 1992. A deținut și funcția de ministru de interne, calitate în care a vizitat oficial România)

Un alt fragment edificator

Aurel I. Rogojan : Domnule general, după trecerea a mai bine de un sfert de veac de la evenimentele din decembrie 1989, Dumneavoastră fiind şi decidentul ori personajul central al unor momente, încă neaduse în lumina întregului adevăr, Vă întreb, domnule general, cu ce sentimente şi cât de greu v-a fost să luaţi decizia de a nu executa ordinele date de Nicolae Ceaușescu, care presupuneau înnăbușirea în sânge a revoltelor populației la Timișoara și București ?

Iulian N. Vlad : Dar înainte de a încerca să formulez un răspuns la această întrebare, aş dori să vă mulţumesc, în primul rând, domnului inginer Claudiu Nicolae Rădulescu, pentru ideea, poate chiar să spunem iniţiativa de a organiza aceste discuţii, pentru că înţeleg că sub patronajul său se fac. Să mulţumesc camaradului şi celui mai iubit prieten al meu cu care acum sunt față în faţă şi care pe parcursul unor decenii a demonstrat ceea ce este de fond şi ca om şi ca militar şi, desigur, nu pot să nu-i mulţumesc domnului Cornel Nistorescu, un foarte reputat jurnalist pentru care am o admiraţie aparte.

Aurel I.Rogojan: Noi vă mulțumim pentru faptul că, după câțiva ani de la lansarea inițiativei, cred că era ultima zi a lunii august 2011,când domnul Claudiu Rădulescu ne-a sugerat realizarea proiectului, v-ați hotărât să începem.

Ambele fragmente pot fi regăsite în „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie”, Editura Proema, Baia Mare, 2017, 817 pagini și a avanpremierei acestuia ”Vinovatul de serviciu – Generalul Iulian N. Vlad”, în Dosarele Cotidianul, Anul 2017, nr. 2 , 163 pagini.

Care este singura partea de adevăr a cetățeanului Horia – Cosmin Gușă privind „documentele generalului Vlad”
Cu mai puțin de două luni înainte de deces, i-am predat Generalului șpaltul volumului „Iulian N. Vlad – Confesiuni pentru istorie” și mai multe variante de copertă. Cu acel prilej i-am sugerat să fie de acord cu mixarea unui film de circa două ore din cele peste 40 de ore ale materialului video, sens în care să-l întrebe pe Cozmin Gușă dacă „Realitatea TV” putea realiza montajul filmului.

Am convenit cu Cozmin Gușă să ne vedem la Mamaia, în primele zile ale lunii august, când urma să participe la inaugurarea „Hotel Phoenicia Royal”, ceea ce nu s-a mai întâmplat. Am concluzionat că Horia – Cozmin Gușă, ori nu se ține de cuvânt, ori postul de televiziune nu are posibilități de realizare a filmului. Cunoscătorii în materie spun că montajul ar fi necesitat cheltuieli de mai multe mii de euro, iar postul de televiziune nu a fost în măsură să-mi ofere ca „drept de autor” nici măcar o banală înregistrare a unei emisiuni, din 26 iunie 2016, la care am fost, în prima parte, unic invitat.

P.S. Mai zilele trecute, lui Dan Andronic îi frigeau degetele la atingerea unor file din însemnările persoanei invocate de falsul legatar, înainte și după întâlnirile cu cetățeanul Horia – Cozmin Gușă. Mi-a cerut acceptul să le reproducă, evident parțial, în facsimil. Nu am fost de acord și ca om respectabil, Dan Andronic a respectat codul de onoare al legatului primit de la General. De altfel, și eu am rătăcit pe undeva un dosar de presă deschis în urmă cu vreo două decenii, pe coperta căruia nu scrie nimic, dar are aplicată fotografia cetățenului Cozmin-Horia Gușă. Cred că piesele dosarului au fermentat destul și, zicerea lui Octavian Goga, acum sunt ca „mustul care fierbe”. Promit să nu deschid vreo supapă, prefer să explodeze.

P.P.S. Avertismentul din titlu reprezintă (și) un citat din comentariul postat pe site-ul Gold FM de către un „rezervist”, bine cunoscut de către cetățeanul Horia-Cozmin Gușă. Comentariu șters instantaneu de către același cetățean. Greu rucsac, cetățene…