Este vorba de 640 milioane de euro, bani pe care tara noastra ar fi trebuit sa-i primeasca de la UE. Se stie ca proiectul de buget pe anul 2000 a fost zgarcit cu cheltuielile administratiei. Premierul Isarescu vorbeste chiar de faptul ca 60.000 de bugetari vor trebui disponibilizati. De asemenea, guvernul Isarescu doreste pentru acest an o crestere a produsului intern brut cu 1,3% fata de anul trecut. O crestere care nu este sustinuta de fonduri pentru investitii. Cheia bugetului trebuia sa fie finantarea externa. Suma de cinci miliarde de dolari vehiculata de guvernanti ca ar intra
anul acesta in Romania pare astazi fatasmagorica. Fondul Monetar International (FMI) nu se grabeste sa aprobe o noua transa din imprumutul stand-by, acordul cu Banca Mondiala pare a fi inghetat, investitorii straini nu vin in Romania, iar sosirea banilor de la UE se amana pentru la anul.
In aceste conditii, este greu de crezut ca premierul Isarescu si aghiotantii sai politici – cei patru ministri de stat – vor putea duce pana la capat reforma pe care si-au propus-o. Pentru ca masurile ce se doreau a fi luate anul acesta vizau o privatizare rapida, micsorarea pierderilor produse de marile intreprinderi de stat, reducerea aparatului administrativ. Este usor de observat ca toate acestea inseamna reduceri de locuri de munca. Banii veniti din exterior ar fi trebuit sa acopere deficitul bugetar si sa fie un motor al crearii de noi slujbe.
Nimeni nu se astepta la minuni de la banii UE. Fondurile PHARE, pe care Romania le primeste de zece ani de zile, nu au adus prosperitate. Chiar si asa, cele 240 milioane de euro prevazuti prin programele PHARE ar fi fost ca o ploaie in desert. Alaturi de ei, fondurile ISPA (248 milioane de euro) pentru transporturi si protectia mediului si SAPARD (250 milioane de euro) pentru agricultura si dezvoltare rurala ar fi ajuns si ele pe o masea, unei economii care sufera de zece ani din cauza lipsei investitiilor.
Banii de la UE aduceau in economia romaneasca un alt suflu in comparatie cu fondurile FMI: in loc de restrictii bugetare, veneau cu solutii pentru dezvoltare. FMI a fost totdeauna un negociator mofturos; UE parea unul generos. Evident ca in Romania este ceva putred: birocratia, lipsa restructurarii sau indecizia. Amanarea finantarii de la UE (legata in mod obiectiv de indeplinirea pasilor birocratici) ne arata ca si Europa sufera, la alt nivel, de aceeasi boala.