„Lumina“ nu o să apară prea curând în ograda companiei de stat, decizia Curții de Apel București, care a dat câștig de cauză „băieților deștepți“, împingând Hidroelectrica din nou în insolvență.
Ani la rând a fost căpușată, nu doar de traderii de energie, ci și de toți directorii, numiți pe criterii politice, care s-au perindat pe la conducerea companiei. Lor li se adaugă și mai marii de la Ministerul Economiei, care dădeau mandat membrilor din Consiliul de Administrație sau AGA să voteze decizii sau planuri deocheate și care aduceau prejudicii companiei.
Angajări pe cumetrie, contracte de curățenie cu firma lui X, contract de pază cu firma controlată de Y, zeci de mii sau chiar sute de milioane de euro cheltuite pe atribuiri directe, acte adiționale la contracte păguboase, sponsorizări de evenimente fără nicio legătură cu obiectul de activitate al companiei – sunt alte câteva exemple de practici prin care profiturile Hidroelectrica erau „ținute sub bisturiu“ an de an. Da, același scenariu tipic se regăsește în majoritatea firmelor deținute de stat, care sunt adevăratele „pușculițe cu bani“ pentru guvernanți.
De management privat nici nu poate fi vorba, în situația în care acest proiect solicitat de FMI și Comisia Europeană a fost tărăgănat și dus în derizoriu. Mai mult, a fost mimată decât aplicată implementarea managementului privat chiar și acolo unde într-un final au ajuns la conducere oameni de business români sau străini. Revenind însă la Hidroelectrica, întrucât a fost prima mare companie de stat care a ales procedura insolvenței, putem observa că nici sub această tutelă nu s-a reușit o curățare completă. Iar zilele trecute am avut din nou surpriza să constatăm că adevăratul motiv pentru care Hidroelectrica s-a aflat un an de zile sub papucul unui administrator judiciar s-a întors chiar împotriva ei. Redeschiderea insolvenței, la prima vedere și în lipsa motivării instanței, nu arată decât un lucru: denunțarea contractelor bilaterale – acele contracte hulite în ultimii ani și care au adus companiei pierderi de 1,2 miliarde de euro, conform calculelor lui Remus Borza – administratorul judiciar al Hidroelectrica, nu a respectat întocmai legislația națională și europeană. Două ipoteze sunt de luat în calcul: în situația în care traderii vor câștiga și Hidroelectrica va trebui să le achite acestora 1,3 miliarde de lei sau – în situația și mai neagră: reluarea contractelor de furnizare de energie la prețuri mici și pe perioadele de câțiva ani, cine va suporta aceste cheltuieli? Administratorul judiciar? În nici un caz, chiar dacă comisionul încasat a fost destul de consistent. În cealaltă variantă în care Hidroelectrica va avea câștig de cauză, cum va justifica instanța deciziile contradictorii? Cert rămâne un lucru. Porțile de Fier vor mai uzina multă apă din Dunăre până când Hidroelectrica va ajunge să fie listată – și astfel o rază de lumină să ajungă și în interiorul companiei.
Ciprian MAILAT,
redactor -șef adjunct CAPITAL