În toamna lui 2019, chiar înainte de închiderea frontierelor în întreaga lume, o asociație internațională de jurnaliști a decis să le prezinte mebrilor săi un subiect de interes: Ce mai face China. Jurnaliștii din țări precum Guineea-Bissau au fost invitați să semneze acorduri cu omologii lor chinezi.

Propaganda Chinei

Guvernul chinez distribuia versiuni ale ziarului său de propagandă China Daily în engleză și în sârbă. Un jurnalist filipinez a estimat că mai mult de jumătate din infrormațiile din Filipine provin de la agenția de stat chineză Xinhua.

Un grup de mass-media kenyan a primit bani de la investitori chinezi, apoi a concediat un jurnalist care a scris despre reprimarea, de către China, a minorității uigure.

Ceea în fiecare din aceste țări o ciudată anomalie locală se contura, de fapt, ca o amplă strategie: de a crea o alternativă la o presă globală de știri dominată BBC și CNN. Și a de investi banii și puterea chineză în mass-media din aproape fiecare țară din lume.

Cum îşi manifestă China noua putere?

Așa a apărut întrebarea firească: ce intenționează să facă China cu această nouă putere?

Răspunsul este dat de un raport care urmează să fie publicat de Federația Internațională a Jurnaliștilor, un sindicat al jurnaliștilor din Bruxelles, a cărui misiune este de a da o imagine de ansamblu globală a mass-media. Raportul a fost realizat pe baza unor interviuri cu jurnaliști din 54 de state.

Interviurile „dezvăluie o activare a infrastructurii media existente pe care China a plantat-o la nivel global”, se spune în raport.

„Pe măsură ce pandemia a început să se răspândească, Beijingul și-a folosit infrastructura mass-media la nivel global pentru a răspîndi narațiuni pozitive despre China în mass-media națională și pentru a mobiliza mai multe tactici noi, cum ar fi dezinformarea”, continuă documentul.

Raportul, semnat de Julia Bergin și Johan Lidberg, profesori asociați la Universitatea Monash din Australia, ar putea fi privit ca un avertisment pentru publicul american.

Strategia Chinei privind mass-media nu este un secret, iar guvernul chinez spune că această campanie a sa nu diferă de ceea ce au făcut actori puternici la nivel mondial de mai bine de un secol.

Dar o mare parte din diplomația Chinei se concentrează pe țări care, deși nu au puterea culturală sau financiară a statelor europene, votează la ONU. „Beijingul reformează în mod constant peisajul mediatic global, națiune cu națiune”, a constatat raportul.

Agenția de știri din Peru și ziarul controlat de stat El Peruano sunt „precum niște stenografii ale ambasadei chineze”. Între timp, ambasada Chinei a plătit pentru modernizarea tehnologiei unor redacții. „Aceste lucruri trebuie privite cu îngrijorare”.

În Peru, unde guvernul este prietenos cu China, peruanii au avut acces încă din primul moment la un vaccin fabricat în China. „Ceea ce se evidențiază cu adevărat este o prezență extrem de frecventă în mass-media de stat”, a declarat Zuliana Lainez, secretarul general al Asociației Naționale al Jurnaliștilor din Peru.

De altfel, din Indonezia până în Peru și până în Kenya, jurnaliștii de aici au descris ceva mult mai unilateral: un efort hotărât al Chinei de a construi influență și de a prezenta narațiunea chineză.

Nu toți jurnaliștii care asistă la interesul crescând al Chinei față de mass-media globală îl consideră atât de nociv. Șeful adjunct al agenției de știri italiene ANSA, Stefano Polli, afirmă că a văzut China folosind din ce în ce mai mult mass-media pentru a „avea o influenț mare în noul echilibru geopolitic”.

Dar a apărat decizia ANSA de a traduce și distribui știri ale agenției Xinhua, spunând că este „un acord comercial obișnuit”.