De-a lungul întregului stat chinez, proiecte la fel de ambițioase, cu etichete de prețuri de miliarde de dolari sunt deja în curs de desfăşurare. Cel mai mare pod din lume. Cel mai mare aeroport. Cea mai lungă conductă de gaz. La efort în valoare de 80 miliarde dolari pentru a devia apa din sudul țării, unde este în abundenţă, spre o secțiune aridă  din nord, pe un traseu în lungime de de peste 2.000 de kilometri.

Astfel de proiectele de infrastructură enorme reprezintă o tradiţie chineză. De la Marele Zid la Marele Canal și Barajul Celor 3 Strâmtori, acest popor a folosit de secole proiecte publice colosale pentru a-şi prezenta priceperea în inginerie și pentru a proiecta puterea sa economică.

Acum, în conformitate cu boom-ul ţării, liderii Chinei se mişcă şi mai agresiv, dublând în ce priveşte infrastructura. În noiembrie anul trecut, de exemplu, Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă, un organism extrem de puternic,  a aprobat planurile pentru cheltuirea a aproximativ 115 miliarde dolari pe 21 de proiecte de infrastructură supradimensionate, inclusiv noi aeroporturi și linii feroviare de mare viteză.

"China a avut întotdeauna această tradiţie a mega-proiectelor", a declarat Huang Yukon, economist și senior associate la Carnegie Endowment for International Peace, o organizaţie cu sediul la Washington. "Este parte din sângele, cultura şi natura acestei societății. Pentru a avea un impact asupra țării, trebuie să fie ceva mare."

Dacă statul chinez are nevoie într-adevăr de acestă infrastructură atât de mare – sau doar îşi poate să o aibă, ei bine, asta este o problemă discutabilă.

Planurile de infrastructură contravin angajamentului Beijingului de a reduce dependența de investiţiile  guvernamentale pentru a alimenta creșterea. Și unii economiști se tem că țara s-ar putea împotmoli în cele din urmă în datorii enorme.

Potrivit Biroul Național de Audit din China, datoria publică locală a fost de aproximativ 3100 miliarde dolari în 2013, cu mai mult de o treime decât nivelul întregii economii. Analiştii avertizează că nivelul ridicat al datoriei ar putea impiedica creşterea pentru o lungă perioadă de timp.