‘Toţi soldaţii şi ofiţerii Armatei de Eliberare a Poporului şi poliţiei militare chineze trebuie ca, ghidaţi de Partid, să fie capabili să câştige lupte, să aibă obiectivele unei armate puternice şi disciplinate, să îşi îmbunătăţească capacităţile de îndeplinire a misiunilor, să apere ferm suveranitatea şi securitatea naţionale, şi interesele care conduc la dezvoltarea ţării’, a declarat Xi.

Discursul preşedintelui chinez are loc într-un context de grave tensiuni teritoriale cu Japonia, aminteşte AFP.

Capital.ro informa la începutul acestei luni că anul trecut bugetul alocat de chinezi domeniului de apărare a crescut cu peste 11%, iar în 2013, este prevăzută o creștere de 10,7%.

În primavera anului trecut, The Economist scria că de câte ori li se dă ocazia, oficialii chinezi aduc aminte că Beijingul promovează un model de dezvoltare pacifist; și totuși, ritmul de retehnologizare a capacităților sale militare ridică, inevitabil, semne de întrebare. În timp ce America și marile puteri europene reduc progresiv bugetele de apărare, China înregistrează de peste un deceniu o rată anuală de creștere a acestor cheltuieli cu 12%. Și, chiar dacă bugetul său de apărare nu depășește un sfert din cel raportat de SUA, generalii chinezi sunt departe de a se da bătuți. Estimările arată că, în circa 20 de ani, cel mai populat stat al lumii va avea și cele mai mari cheltuieli militare de pe glob.

Prin acest efort financiar consistent, China avertizează America să nu încerce să se implice într-o eventuală criză politică cu Taiwanul. În plus, mare parte din investițiile Chinei se duc spre „capacități armate asimetrice“, al căror scop este să împiedice demersurile SUA de a stabili raportul de forțe din regiune. Această abordare de tipul „pe aici nu se trece“ ascunde investiții spectaculoase: armata chineză are deja în dotare mii de rachete balistice intercontinentale și de proiectile de croazieră, avioane moderne dotate cu rachete antinavă, o flotă de submarine (atât convenționale, cât și nucleare), radare cu rază lungă de acțiune, sateliți de supraveghere și arme spațiale și cibernetice, menite să „orbească“ forțele americane. În tot acest arsenal, perla coroanei este noua rachetă capabilă să lovească nave aflate în mișcare la 2.700 de kilometri depărtare.

Beijingul insistă că toate aceste investiții au doar rol de apărare. Teoriile chineze militare subliniază însă că, la nevoie, e permis să fii primul care atacă. De unde speranța Chinei că, în curând, va reuși să lanseze atacuri de slăbire a bazelor SUA din vestul Pacificului și să împingă flota de portavioane sub pavilion american în afara „primului șir de insule“, izolând astfel Marea Galbenă, Marea Chinei de Sud și Marea Chinei de Nord într-un arc întins de la Insulele Aleutine până la Borneo. Acest scenariu ar permite Chinei să neutralizeze orice tentativă a Taiwanului de a-și declara independența, prin lansarea unor atacuri preventive, menite să întârzie (dar și să scumpească serios) intervenția SUA.
Vecinii Chinei dau deja semne de neliniște. Pentru a evita intrarea în sfera de influență a Chinei, Japonia, Coreea de Sud, India, ba chiar și Australia și-au suplimentat discret cheltuielile de apărare. În paralel, Barack Obama a explicat foarte limpede că America va garanta în continuare securitatea aliaților săi din zona Asia-Pacific.

En garde

Lansarea unei curse a înarmării în Asia ar fi dezastruoasă. Până una-alta, trebuie să fim atenți ca temerile privind consolidarea armatei chineze să nu se transforme în paranoia. În final, forța militară a Chinei nu este chiar atât de spectaculoasă pe cât pare. Armata sa nu a mai trecut printr-un conflict serios de peste 30 de ani, față de cea a SUA, care se antrenează și evoluează permanent. Așadar, capacitatea Armatei Populare de Eliberare (APE) de a se implica în misiuni complexe în medii ostile nu a fost încă testată. Acțiunile sale de intervenție, destul de modeste, s-ar putea diversifica odată cu lansarea la apă a două sau trei portavioane, însă eficiența acestora va lăsa de dorit mult timp de acum încolo, din cauza lipsei de experiență a celor care le manevrează. Nici măcar celebra rachetă menită să anihileze portavioanele în mișcare nu și-a dovedit în vreun fel eficacitatea.  
Mai mult puteți citi aici. The Economist: Ascensiunea militară a CHINEI