Una dintre surprizele pe care ni le-a adus lumea post-pandemie este regresul chinez. Când a izbucnit Covid-19, nu puțini analiști au afirmat că noul scenariu avea să accelereze calea către hegemonia mondială a marii țări asiatice.
În primul an de pandemie China a surprins cu politica sa agresivă „Covid zero”, pentru care a fost lăudată, modelul său fiind considerat cel mai eficient pentru a reveni la normalitate. În schimb, după mai bine de doi ani și jumătate, în ciuda dezvoltării extinse a vaccinurilor, China este singura putere mondială care continuă cu interdicții și controale stricte.
China, țara asiatică care crește cel mai puțin
Beijingul a stabilit o creștere a PIB-ului de 5,5% pentru 2022, dar cu greu va depăși 3%. De vină este criza din sectorul imobiliar, dificultățile companiilor sale de tehnologie și incertitudinea generată de plasarea repetată în carantină a marilor orașe ale unei țări care concentrează două treimi din populație (1.200 de milioane) în doar o treime din teritoriu. Rezultatul este că China este țara asiatică în curs de dezvoltare care crește cel mai puțin, lucru care nu s-a mai întâmplat din 1990, scrie 20 minutos.
Și totuși, Xi Jinping, aflat la putere de un deceniu, va ieși mai puternic din cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist, ceea ce îl va ridica la categoria de „împărat pe viață”, așa cum a fost Mao Zedong. Problema revenirii la puterea unipersonală este că aceasta întărește viciul tuturor dictaturilor de a pune ideologia înaintea economiei. Încăpățânarea cu politica „Covid zero” exemplifică acest viraj.
China se îndepărtează de lume
Camera de Comerț a UE din această țară a avertizat în ultimul său raport anual, intitulat „Ideologia prevalează asupra economiei”, că „China se îndepărtează de lume”, decuplându-se, căutând autosuficiență în fața tensiunilor geopolitice crescute cu Occidentul pe probleme legate de drepturile omului. În paralel, suferă un uriaș exod de străini din cauza îngrădirilor dure, accelerând atât pierderea de talente, cât și izolarea gigantului asiatic, care îi afectează în ultimii ani imaginea de economie „fiabilă, previzibilă și eficientă”.
Așadar, se pare că trebuie să începem să contestăm noțiunea înrădăcinată cum că China e destinată să domine lumea și că Occidentului îi e menit un declin blând. Dacă alegem ca exemplu criza de sănătate, este clar că tehnologia americană și europeană a demonstrat superioritate cu vaccinuri mult mai bune decât cele din China, ceea ce explică parțial încăpățânarea lui Xi Jinping cu politica de izolare.
Și dacă ne îndreptăm atenția asupra Ucrainei, vedem cum rachetele americane HIMARS sunt câștigătoare incontestabile, lucru de care China trebuie să ia notă atunci când privește spre Taiwan.