Cu o medie a natalităţii de 1,6 copii pentru fiecare femeie, China nu este în măsură să înlocuiască populaţia îmbătrânită, pentru acest lucru fiind necesară o rată de 2,1 copii, scrie ziarul Le Figaro în ediţia de miercuri.
Efectele negative ale legii copilului unic sunt evidente. Trei specialişti de la Institutul de cercetări şi dezvoltare al Consiliului de Stat au avertizat într-un articol publicat marţi în ‘China Economic Times’ că ‘dacă actuala politică demografică nu se modifică mai repede, ţara va deveni mai vulnerabilă’.
Calculele lor sunt simple. Populaţia activă a ţării a scăzut de la 74,5% în 2010, la 74,4% anul trecut, aceasta fiind prima scădere înregistrată din 2002, potrivit Biroului naţional de statistică. De asemenea, 13,3% dintre chinezi au deja peste 60 de ani, cu 2,9% mai mult decât în anul 2000.
Cu o medie de 1,6 copii pentru fiecare femeie, China se află cu mult sub pragul de 2,1 copii, atât cât ar fi necesar pentru întinerirea populaţiei, afirmă cercetătorii. Dacă se vrea reducerea la jumătate a declinului populaţiei active până în 2050, de la 17,3% în prezent, la 8,8%, rata natalităţii ar trebui să crească la 2,3 copii pentru fiecare femeie.
În prezent, singura excepţie de la politica copilului unic este cea acordată locuitorilor de la sate, care pot avea al doilea copil dacă primul este fată şi, în unele regiuni, cuplurilor în care ambii parteneri sunt copii unici. În celelalte cazuri, cei care încalcă legea sunt amendaţi cu 40.000 de yuani (4.880 euro). La jumătatea lui iunie, ziarele scriau despre cazul lui Feng Jiangmei, din districtul Zhenping, care avea deja un copil şi, pentru că nu a putut plăti amenda, a fost obligată să avorteze.
Politica copilului unic a fost adoptată la sfârşitul anilor 1970 pentru a face faţă crizei economice. Acum însă, cercetătorii spun că aceasta nu se mai justifică în condiţiile în care China prevede o creştere economică pentru acest an de 7,5% din PIB. Dacă însă se renunţă la această lege, ţara cea mai populată din lume (1,34 miliarde de locuitori) va trebui să instituie un sistem de protecţie socială extrem de costisitor, ceea ce autorităţile de la Beijing nu par să ia în calcul în acest moment.