Cât de răspândite sunt cursurile de mandarină în Europa diferă de la țară la țară. Un cuvânt de spus au și elevii, dar mai ales părinții lor, precum și rigiditatea curriculum-ului impus de guvern. În Italia și în Spania interesul este ceva mai scăzut, decât în Franța, Marea Britanie și statele nordice. Ministrul suedez de învăţământ, Jan Bjorklund, afirma în iule că este mai important, din punct de vedere economic, să știi chineză decât franceză sau spaniolă.
Totuși, dintr-o poziție marginală acum 15 ani, mandarina se impune ca a patra limbă predată în școlile europene, după franceză, spaniolă şi germană, însă dacă tendințele actuale se mențin, aceasta le va depăşi până la sfârşitul acestui deceniu.
În Marea Britanie există deja 3.237 de studenți care cunosc această limbă și care susțin un examen final înainte de absolvire în această limbă.
În Belgia se desfășoară deja în nouă școli un proiect-pilot de promovare a învăţării limbii chineze."Într-un fel sau altul, China este viitorul", spune Olaf Mertens, directorul unei școli secundare implicate în proiect. Elevii belgini s-au alăturat astfel miilor de studenți din Occident care aleg să înveţe chineza mandarină, de multe ori în detrimentul limbilor tradiționale, cum ar fi spaniola sau germana.
Creșterea economică a Chinei a determinat prezenta cursurilor de învățare a mandarinei și în școlile și liceele din Statele Unite. Dacă în 1997, doar la una din 300 de şcoli elementare se preda mandarină, în 2008, procentul a fost de aproape una din 30, conform ultimelor statistici elaborate de către Centrul de Lingvistică Aplicată.
Mulți pun, însă, răspândirea mandarinei în sălile de curs din Occident pe seama eforturilor depuse de Beijing în a-și consolida influența și puterea ”soft” la nivel global. Alții văd în tot mai larga răspândirea cursurilor de mandarină o asemănare cu preocuparea vesticilor în a învăța japoneza în anii ’80-’90, preocupare care a dipărut treptat din zona de interese.
