Pe măsură ce China continuă să-și extindă prezența maritimă și în străinătate, va căuta probabil noi modalități de a stabili baze militare. De aceea, Marina Armatei de Eliberare a Poporului (PLAN) va rămâne doar o forță regională considerabilă.
Beijingul a întreprins cea mai mare expansiune navală din istoria Chinei moderne, precum și cea mai mare expansiune navală din epoca post-Război Rece, scrie NationalInterest.
Marina Armatei de Eliberare a Poporului operează în prezent două portavioane, iar alte două sunt în construcție. Obiectivul său e de a avea șase portavioane operaționale până la jumătate anilor 2030.
Asta ar transforma cu adevărat PLAN într-o forță de luptă pe apă, dar există și o altă problemă pe care Beijingul va trebui să o abordeze: bazele de peste mări din care poate opera forța sa globală. Altfel spus: o mulțime de nave, dar fără baze de unde să fie trimise.
Ziarul South China Morning Post a scris zilele trecute că PLAN ar putea să reducă diferența față de cea a Marinei Statelor Unite, dar până în prezent, PLAN are o singură bază navală peste mări. Asta în timp ce SUA mențin în prezent aproape 800 de baze militare în peste 70 de țări.
Singura bază navală de peste mări a Beijingului se află în Djibouti, în Cornul Africii, la strâmtoarea Bab-el-Mandeb, care separă Golful Aden de Marea Roșie. O zonă crucială pentru accesul către Canalul Suez.
Politica Chinei nu a susținut stabilirea unei astfel de prezențe în străinătate. Acum însă Beijingul a inversat cursul acestei politici, care ar putea necesita o prezență mai mare în străinătate pentru a proteja interesele maritime chineze.
Deținerea celei mai mari flote din lume, pe care China a realizat-o, necesită și infrastructura necesară pentru a proteja și întreține navele de război. Sau chiar să proiecteze o mare parte a puterii dincolo de țărmurile Chinei și să protejeze așa-numitul „Drum al Mătăsii” maritim.
„Lipsa bazelor de peste mări este o problemă pentru China, deoarece este foarte dependentă de piețe, energie și resurse naturale în locații îndepărtate, cum ar fi Orientul Mijlociu, Africa și America Latină. Iar Inițiativa Belt and Road rămâne vulnerabilă”, a declarat un analist economic pentru publicația SCMP.
Beijingul nu a fost deschis angajamentelor de tip alianță care fac parte din menținerea prezenței într-o țară străină. O altă problemă este că, pe măsură ce companiile comerciale chineze au câștigat porturi la nivel mondial, în multe alte țări au apărut îngrijorări. Multe națiuni sunt reticente în a permite Beijingului să obțină tot mai multă dominație în acele regiuni.
În plus, politica de apărare a Beijingului a fost mai ales una de natură defensivă și, până de curând, China nu considera necesar să-și construiască baze peste mări.
„SUA au trimis numeroase portavioane și avioane de război în Marea Chinei de Sud și chiar prin strâmtoarea Taiwan, un loc atât de aproape de continentul chinez, făcând Beijingul să se simtă amenințat”, explică un expert militar chinez.