Cum economia chineză este în mijlocul unei încetiniri graduale, după cum a constatat Banca Mondială, atât importurile, cât şi exporturile fiind în scădere, inflaţia şi în special creşterea costurilor la alimente sunt principalele motive de îngrijorare pentru populaţia celei de-a doua mari economii a lumii.
Costul unui kilogram de varză a crescut cu aproape 100% numai luna trecută, aceasta fiind doar una dintr-un lung şir de majorări care au mărit preţul a ceea ce este încă o legumă de bază pentru creşterea Chinei cu mai mult de zece ori în decursul a şase luni, potrivit Daily Telegraph.
Creşterea preţurilor la produsele alimentare este acum principalul subiect de conversaţie pentru mulţi dintre cei 1,3 miliarde de chinezi. Iar asta, atunci când nu vorbesc despre prăbuşirea preţurilor la locuinţe. După ce ani de zile s-au bucurat de o piaţă imobiliară care a crescut vertiginos, acum există proteste în întreaga ţară, întrucât proprietarii de case constată cu disperare că apartamentele pe care le-au cumpărat la preţuri exorbitante se devalorizează pe zi ce trece. Drept urmare, nemulţumiţii cer compensaţii pentru scăderea în valoare a proprietăţilor lor. "Mi-am cumpărat apartamentul în august, când metrul pătrat era 1.540 de euro. Acum a scăzut la 1.000 de euro. Am pierdut 24.500 de euro în numai jumătate de an. Cum să accept aşa ceva?", se întreabă un proprietar nemulţumit.
Pentru un guvern a cărui principală prioritate este menţinerea stabilităţii sociale în ceea ce este o ţară extrem de volatilă, protestele membrilor noii clase de mijloc nu sunt, probabil, ceva la care s-a gândit atunci când a decis introducerea unor măsuri care îngreunează obţinerea împrumuturilor. Şi chiar dacă între timp Beijingul a mai relaxat politica, oamenii nu s-au grăbit să cumpere case. Dimpotrivă, chinezii strâng cureaua, iar asta este, probabil, cea mai mare îngrijorare pentru Guvern.
Deşi se urmăreşte creşterea cererii interne, nu numai importurile au scăzut cu mai mult de 5% în aprilie, ci şi vânzările de maşini, a doua mare achiziţie importantă pentru chinezi, după cumpărarea unei locuinţe.
Într-o oarecare măsură, chinezii au devenit victimele propriului succes, scrie Daily Telegraph. Pe măsură ce au crescut aşteptările, au crescut şi costurile forţei de muncă, ce contribuie la creşterea preţurilor la alimente şi îngreunează menţinerea unor costuri competitive. Motivul pentru care Beijingul se încăpăţânează să reziste la presiunile americanilor de a permite aprecierea monedei sale este că şi o majorare minoră a yuanului îi poate scoate pe producătorii chinezi din afaceri.
Dacă mai luăm în considerare şi costul educaţiei şi asistenţei medicale, care nu sunt gratuite în China, este uşor să înţelegem de ce chinezii preferă să economisească. Chiar dacă străzile din Beijing şi Shanghai par ticsite de consumatori dornici să cheltuiască, vorbim doar despre o mică elită urbană care îşi permite să cumpere bunuri şi obiecte de lux din Vest. Aşa cum s-a întâmplat de când partidul comunist a preluat puterea în 1949, cheltuielile guvernamentale rămân motorul principal al economiei chineze.