Echipa procurorilor DNA conduce cu 2-0, iar meciul se apropie de fluierul final al judecătorilor. După o partidă ce durează de şase ani, echipa lui George Copos pare la capătul puterilor, dar nu renunţă la luptă. Mai poate omul de afaceri să întoarcă rezultatul celei mai importante confruntări din viaţa sa?
Cifra 13 din 2013 face ravagii printre oamenii de afaceri români, mulţi ajungând în acest an fatidic în fazele finale ale unor procese tergiversate până acum. „Eu, personal, n-am nicio o problemă să merg la închisoare dacă aşa hotărăşte justiţia“. Cuvintele îi aparţin unuia dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri locali, o prezenţă constantă în TOP 300 Capital, patron de club de fotbal şi fost vicepremier al Guvernului – George Copos.
La finalul anului trecut, Curtea de Apel l-a condamnat la 5 ani de închisoare cu executare în celebrul dosar al „transferurilor“, după ce în instanţa de fond fusese achitat. Recursul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se judecă astăzi şi e foarte posibil ca omului de afaceri să-i fie puţin „îndulcită“ pedeapsa. Doar că George Copos are nevoie ca de aer de o achitare în acest proces, pentru a se îndepărta de posibilitatea descrisă chiar de el. Spuneţi-i cum vreţi, coincidenţă nefericită, soartă, conspiraţie, ghinion, dar, în urmă cu nici două săptămâni, Copos a mai fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, în prima instanţă, într-un alt dosar, „Loteria“, la fel de celebru. Karma proastă şi Codul penal îl pun pe Copos într-o poziţie extraordinar de dificilă. Dacă e condamnat definitiv în „dosarul transferurilor“, chiar şi la o pedeapsă cu suspendare, judecătorii din celălalt dosar au aproape exclusiv opţiunea de a-l condamna la închisoare cu executare, spun avocaţii consultaţi de Capital. Pentru că în ambele dosare este vorba, printre altele, despre aceeaşi infracţiune, evaziune fiscală, astfel încât prima condamnare devine circumstanţă agravantă, recidivă, în al doilea dosar. Mai grav, spun avocaţii, judecătorii în al doilea dosar nu mai au posibilitatea de a-i da încă o condamnare cu suspendare: ori îl achită, ori îl bagă la puşcărie.
„Mă doare în primul rând ca român. Nu înţeleg de ce toţi românii care au îndrăznit să reuşească sunt călcaţi în picioare acum, fără să aibă altă vină decât aceea că au reuşit“, spune Copos şi începem să numărăm împreună victimele „prigoanei“: Popoviciu, Voiculescu, Patriciu, Vântu, Niculae, fraţii Micula, „chiar şi Ţiriac, în procesul cu fiul său“.
Pentru că este de formaţie „ardelean“, spune el, şi pentru că este, probabil, unul dintre cei mai inteligenţi şi abili oameni de afaceri locali, spunem noi, George Copos şi-a făcut bine toate calculele, sub toate aspectele şi cu variante pentru fiecare scenariu. Despre strategiile sale, despre cum a făcut afaceri şi, mai ales, despre chinurile prin care trece omul de afaceri, vom vorbi în continuare.
De la cofetărie la holding
Ca să ajungi şef de departament la oricare dintre organizaţiile centrale ale PCR, fie ea şi Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, trebuia fie să te fi născut din vreun vajnic fondator al partidului, fie să ai abilităţi speciale, cazul lui George Copos. Omului de afaceri nu-i place să vorbească de perioada respectivă, deşi cei zece ani de coordonare a turismului studenţesc sunt, probabil, experienţa care l-a transformat în greul industriei ospitalităţii care este astăzi. Ana Holding, cu afaceri estimate în 2013 la 100 mil. euro, îşi are obârşia într-o cofetărie ANA CO, deschisă în 1990 în Bucureşti. De aici Ana Pan, cu brutării, patiserii şi cofetării în Bucureşti şi Braşov şi apoi, din 1992, Ana Electronic, fost distribuitor exclusiv al produselor Samsung în România.
Televizoare şi ceva bun de ronţăit în faţa ecranului color, o afacere încă profitabilă în România şi astăzi, aşa că în 1996 Ana Group avea la dispoziţie un capital de 40 mil. dolari pentru investiţii. Iar investiţiile lui Copos au fost inspirate, cu excepţia celei în clubul Rapid, o eroare comună a oamenilor bogaţi care tind întotdeauna să îmbine profitul cu pasiunile. A băgat bani în telefonia mobilă, cumpărând 2% din MobiFon, o companie ce opera serviciul Connex. După preluarea MobiFon de către Vodafone, Copos şi-a jucat perfect cărţile şi a reuşit să obţină peste 23 mil. euro pentru acţiunile sale în 2005. Tot în 1996 a cumpărat primele hoteluri – Sport, Bradul şi Poiana, din Poiana Braşov (mai deţine hotelurile Europa şi Astoria în Eforie Nord şi Crowne Plaza şi Athenee Palace Hilton în Bucureşti) – a achiziţionat şi pachetul majoritar la întreprinderea de Motoare Electrice Piteşti, devenită Ana Imep. Practic, în 2006, când s-a constituit Ana Holding, Copos adunase deja toate activele importante care sunt şi astăzi în portofoliul său, de atunci încoace limitându-se mai ales la proiecte de investiţii. Lipsa de apetit pentru dezvoltare are şi o altă explicaţie în afara crizei financiare, asumată de George Copos în interviul pentru Capital. În 2006, milionarul a fost trimis în judecată în dosarul „Loteria“.
Ca să câştigi, trebuie să joci
Foarte pe scurt, procurorii DNA îl acuză pe Copos că a vândut la un preţ supraevaluat şi prin intermediari un număr de 38 de spaţii comerciale către Compania Naţională Loteria Română (CNLR). În primă instanţă, Copos a fost considerat vinovat, „dar mai este cale lungă“ până la o sentinţă definitivă, iar omul de afaceri îşi susţine nevinovăţia. „Ca să înţelegi ce s-a întâmplat, trebuie să înţelegi businessul Ana Group de atunci“, ne spune Copos, care ne-a pus la dispoziţie raportul de expertiză judiciară însuşit de instanţă, o radiografie contabilă a afacerii. În 2004, Ana Electronic era rotiţa ce scârţâia în angrenajul afacerilor familiei Copos. „Modelul de business era anacronic deja, apăruseră primii mari retaileri de electronice, lanţurile de retail, şi toţi vindeau electronice. Magazinele unibrand, cum erau ale mele, nu mai mergeau, şi Ana Electronic pierdea 100.000 de euro lunar“, spune Copos.
N-ar fi fost chiar un capăt de lume, însă grupul era în faza de dezvoltare şi avea nevoie de finanţări pentru a moderniza hotelurile. „Băncile nu se uită numai la firma pe care ceri creditul, ci la întregul grup. Rezultatele Ana Electronic ne trăgeau în jos“, detaliază el. O soluţie era vânzarea spaţiilor deţinute de companie, majoritatea fără vad comercial, foste reprezentanţe şi service-uri Samsung. „Am încercat orice, am vorbit cu fonduri, cu investitori. Cea mai bună ofertă pe care am primit-o ne dădea jumătate din valoarea contabilă“, îşi aminteşte acţionarul principal. Ca prin minune – o minune pe care încearcă să o deascâlcească acum judecătorii – a apărut oferta generoasă a Loteriei şi, printr-o serie de tranzacţii şi intermediari, spaţiile s-au vândut succesiv pentru 5,2 mil. euro, bani care au ajuns într-un final în conturile Ana Electronic. Potrivit raportului judiciar, majoritatea tranzacţiilor au fost legale, dar se consemnează un posibil prejudiciu de aproape un milion de euro, imputabil lui George Copos şi care provine din diferenţa de impozitare dacă tranzacţia ar fi fost făcută direct cu Ana Electronic. Mult mai competitiv decât fotbaliştii săi, prin afacerea „Loteria“, Copos a reuşit să închidă anul 2004 pe profit la Ana Electronic. Probabil că, dacă ar avea ocazia, n-ar mai face-o din nou.
Nopţile nedormite şi alergie la fotbal
„10% din timp mi-l petrec ocupându-mă de afaceri, iar restul de 90% mă gândesc numai la rezolvarea problemelor cu justiţia“, spune cu amărăciune Copos. Admite că are o problemă, dar îşi evaluează optimist şansele. Ar accepta fără nazuri să plătească eventualul prejudiciu şi crede că în dosarul „Loteria“ n-a încălcat legea. Frustrările vin, spune el, din felul în care este tratat omul de afaceri Copos. „Plătim zeci de milioane impozite, creăm locuri de muncă şi suntem hăituiţi constant de unele instituţii ale statului“ şi lansează torpilă după torpilă la adresa procurorilor DNA. „În «dosarul transferurilor», nici nu ne-au acceptat probele. Mă deranjează că luptăm cu arme inegale. E o problemă a justiţiei din România, care nu e făcută de judecători“, continuă el. Caznele judiciare l-au îndepărat de politică, dar şi de fotbal, două cauze foarte probabile ale chinurilor. Clubul Rapid, investiţia care l-a făcut celebru, e un dezastru de care Copos s-a dezis aproape total, cerându-i insolvenţa. „Simt că mi se pune un nod în stomac atunci când mă gândesc la fotbal. Nu mai suport fotbalul. Nu vorbesc de Rapid. Nu pot să mă mai uit la fotbal nici dacă joacă Manchester cu Barcelona“, spune, şi ochii i se întunecă când rosteşte vorbele, omul de afaceri care a „îngropat“ zeci de milioane de euro sub Podul Grant.
Un holding în stand-by
„Nu mi s-a refuzat niciun credit. Eu am cerut BRD suspendarea finanţării pe care o obţinusem la ei“, lămureşte Copos zvonurile cu privire la aşa-zisa „sucire“ a băncii în ceea ce priveşte finanţarea proiectului său imobiliar, Ana Tower, în valoare de 60 mil. euro. „Am blocat toate investiţiile. Ana Tower ar fi creat anul acesta două-trei sute de locuri de muncă. Nu mai modernizăm niciun hotel, nimic“, spune el. Spre deosebire de situaţia patronul său, businessul Ana Holding este solid. Afacerile sunt consolidate după investiţiile mari în modernizarea hotelurilor, cash-flow-urile sunt bune, iar gradul de îndatorare redus, estimându-se un profit operaţional la nivel de grup de circa 14 mil. euro în 2013. Măsurile de precauţie luate de Copos sunt extreme. „Am bugetat pentru anul acesta inclusiv despăgubirile şi penalităţile pe care aş putea fi obligat să le plătesc în urma sentinţelor definitive“, spune el. Aproximativ 2,5 mil. euro sunt prevăzute pentru această eventualitate şi pentru că sunt deja în scripte nu vor fi afectate lichidităţile holdingului şi nici nu se va pune problema sechestrării sau vânzării unor active.
Mult mai important, Copos are un răspuns şi pentru întrebarea care stă pe buzele tuturor: cine va conduce Ana Holding în eventuala sa absenţă? Cam de când au început vizitele la tribunal, în 2006, Copos a început să-şi pregătească, intuitiv, succesiunea. Alexandra Copos a terminat Princeton-ul şi finalizează anul acesta un MBA la Harvard. Cunoaşte bine afacerea tatălui său, pentru că a lucrat verile în companie şi, deşi Copos nu recunoaşte, e practic singura lui soluţie. Prea puţini manageri au reuşit să supravieţuiască o perioadă îndelungată neîncrederii vestite a omului de afaceri. Aducerea Alexandrei la cârma grupului este o variantă chiar şi dacă George Copos reuşeşte să se strecoare printre degetele procurorilor DNA.
Întrebat direct dacă şi-a pus problema renunţării, măcar temporar, la conducerea afacerilor, Copos a replicat încercând să-şi mascheze resemnarea sub o umbră de nervozitate: „Nu ştiu. Decizia nu-mi aparţine“.
Sunt încrezător în viitor pentru că un om … n-are dreptul la speranţă decât dacă va avea curajul să nu privească în urmă. Ceea ce şi intenţionez să fac. Nu vreau să mă uit la ce a fost. Mă uit mai ales la ceea ce urmează să vină.
George Copos, pe blogul personal
Citiţi şi:
Alegerile Shogunului de la ProTV
EXCLUSIV Războiul de un miliard de euro: Becali vs Popoviciu
Mărirea şi decăderea lui DINU PATRICIU