Dintre toate, cea care poartă cel mai puternic amprenta sacralității este cifra șapte. Învăluită într-o aură de magie și de superstiție deopotrivă, aceasta este prezentă în toate culturile ca fiind cifra divinității, tocmai pentru că Dumnezeu a creat lumea în șase zile, iar cea de-a șaptea a consacrat-o odihnei. Un alt aspect sacru al lui șapte este acela că reprezintă suma cifrelor trei și patru: prima simbolizând spiritualitatea și Trinitatea, iar cea de-a doua, puterea pământului. Așadar șapte are o vibrație cu atât mai puternică, cu cât cuprinde în ea elementele celor două lumi.
De asemenea, cifra șapte este regăsită și în cultura vechilor civilizații. Astfel, pe lângă importanța sacră cu care era înzestrată această cifră și cele mai importante divinități romane sau egiptene erau tot în număr de șapte. La fel și cele șapte minuni ale lumii antice din care astăzi a mai rezistat timpului doar Marea Piramidă din Giza.
Un alt aspect interesant legat de această cifră este alegerea săptămânii ca fiind formată din șapte zile. Deși nu se cunosc cu exactitate originile acestei divizări este totuși singura care a reușit să rămână validă până astăzi. Încă de pe vremea vechilor egipteni s-a încercat formarea săptămânii de zece zile, apoi în 1893 a fost propusă săptămâna de opt zile, însă Napoleon a trecut din nou la ciclul de șapte, în 1905. Ultimele încercări de modificare au venit în 1929 și în 1939, când sovieticii au propus săptămâni de cinci, respectiv șase zile, însă la scurt timp s-a trecut definitiv la formatul pe care îl știm cu toții.
În civilizațiile întregii lumi, această cifră este înzestrată cu puteri magice: o găsim încă de pe vremea maiașilor pentru care cea de-a șaptea zi îi era dedicată Pământului. Pentru egipteni reprezenta viața eternă, tocmai de aceea erau șapte etape ale ritualului de mumificare. Și în Africa același număr este un simbol al perfecțiunii și unității, iar pentru mongoli cifra șapte este considerată sacră și cosmică.
Tocmai datorită sacralității acestei cifre ea joacă un rol important în tot ceea ce ține de cunoașterea spirituală prin dezvoltarea câmpurilor energetice. Astfel, prin meditație, omul își poate alinia și deschide cei șapte centri de forță – numiți chakre – pentru a se echilibra și a avansa din punct de vedere spiritual. Nu este așadar de mirare că șapte este în general un semn de bun augur întrucât etapele de dezvoltare umană se învârt în jurul acestei cifre sau al unui multiplu al ei: la șapte ani se schimbă dantura de lapte, la 14 ani începe perioada pubertății, iar la 21 de ani se încheie atât ciclul de dezvoltare fizică cât și cel mental.
Pendulând mereu între magie, divinitate, credințe străvechi sau superstiții, cifra șapte poartă totuși în ea amprenta atâtor generații care i-au alcătuit această aură de mister. Și fie că este privită ca talisman sau ca născocire, va continua să atragă și să fascineze generații ce vor veni. (P)
