În cazul unui război convențional Iran-SUA, americanii ar putea câștiga lejer. Dar Iranul are de partea sa cifre și războiul asimetric, care ar putea da bătăi de cap americanilor. Mai mult decât în Irak.
Nu mai e un secret că Republica Islamică Iranului s-a născut din ura profundă față de Statele Unite. Nu a durat mult până când această animozitate a devenit cinetică.
Pe măsură ce războiul Iran-Irak s-a intensificat în 1984, cei doi combatanți au început să-și vizeze reciproc transporturile de petrol ca o modalitate de a obține un avantaj militar, scrie NationalInterest.
Acest lucru a atras mânia puterilor globale. În special a americanilor, care au trimis nave pentru a escorta petrolierele și navele comerciale prin Golful Persic. Iar asta a dus la repetate atacuri și schimburi de focuri între SUA și Iran.
Desigur, cu americanii pe post de învingători. De atunci, regimul de la Teheran a căutat să dezvolte capabilități militare asimetrice pentru a compensa superioritatea convențională insurmontabilă americană.
Cinci arme americane sunt însă cruciale într-un război cu Iranul.
F-22 Raptor
Când avioanele iraniene au început să vizeze drone americane care supravegheau Iranul, în 2013, Washingtonul a răspuns oferind UAV-urilor escorte cu active aeriene. Aceste escorte au luat adesea forma avionului de vânătoare F-22 Raptor.
De fapt, piloții F-22 s-au jucat adesea în aer cu omologii lor iranieni. În cazul unui conflict armat cu Iranul, avionul F-22 bimotor cu un singur loc ar intra în luptă în primele minute, SUA căutând astfel să obțină superioritate aeriană asupra cerului iranian.
În plus, acesta este tipul exact de misiune pentru care a fost construit F-22. După ce va fi ajutat SUA să câștige superioritate aeriană, F-22 ar putea fi folosit pentru misiuni diferite. Inclusiv atacarea țintelor terestre, războiul electronic și colectarea informațiilor.
De altfel, când tensiunile cu Iranul escaladează, SUA desfășoară avioane F-22 suplimentare în bazele aeriene din Golful Persic.
B-2 Stealth
Nici o amenințare a Iranului nu îngrozește mai mult SUA decât programul său nuclear.
În cazul în care SUA ar trebui să recurgă la opțiunea militară, bombardierul B-2 Stealth ar figura printre în operațiuni.
În condițiile în care Iranul e de trei ori mai mare decât Irakul, iar majoritatea instalațiilor sale nucleare majore sunt situate adânc în interiorul țării, bombardierul B-2 va fi crucial pentru un atac american. Northrop Grumman a explicat că B-2 este „o componentă-cheie a arsenalului de atac la distanță și unul dintre cele mai supraviețuitoare avioane din lume.”
Avionul de luptă se mândrește cu o autonomie incredibilă, având capacitatea de a zbura „6.000 mile marine fără alimentare și 10.000 mile marine cu o singură realimentare aeriană”.
GBU-57A / B Penetrator
Pe timp de conflict, bombardierul B2 poate transporta două bombe GBU-57 Massive Ordnance Penetrators – cele mai mari bombe non nucleare din arsenalul SUA.
Bombele GBU-57 Massive Ordnance Penetrators (MOP) au 9 metri lungime și cântăresc peste 13,5 tone. Au fost construite pentru a provoca explozii în pământ la adâncimi mari, pentru a distruge buncăre sau centre de comandă subterane – zone unde armele obișnuite non-nucleare nu pot ajunge.
Dacă SUA decis să atace programul nuclear al Iranului, vor folosi cu siguranță MOP pentru a distruge instalația de îmbogățire a uraniului de la Fordow, aflată în adâncimea unui munte.
Vehicul de luptă amfibie
Ca și pentru China, rachetele anti-navă figurează pe primul loc în strategia Iranului. Spre deosebire de China, Iranul are un arsenal mai puțin sofisticat de rachete ghidate de precizie cu rază medie și peste orizont.
În cazul unui conflict Iran-SUA în Golful Persic, mai ales cu Iranul care încearcă să închidă Strâmtoarea Ormuz, SUA ar putea dori să pună mâna pe unele dintre proprietățile de coastă ale Iranului.
Prin urmare, SUA ar trebui să execute debarcări amfibii, care au devenit tot mai dificile în lumina proliferării munițiilor ghidate cu precizie. Iar Corpul de Marină al SUA are răspunsul, sub forma vehiculului de luptă amfibie (ACV).
Din cîte se știe, acesta e un vehicul care se poate auto-desfășura din transportul amfibiu și poate transporta o echipă de infanterie marină consolidată (17 pușcași marini) de la o distanță de lansare la sau peste 20 de km, cu o viteză de cel puțin 8 noduri.
„Lasere”
Recentele teste ale sistemului de arme cu laser al Marinei [LaWS] „au depășit așteptările în ceea ce privește rapiditatea și eficiența și au distrus ținte din ce în ce mai dificile”. Asta este o veste proastă pentru Iran și strategia sa A2 / AD.
Una dintre cele mai importante capabilități A2 / AD de la Teheran este utilizarea unor flote masive de bărci cu motor ușor armate pentru a „roi” navele navale americane care operează în Golful Persic. În plus, Iranul a investit mult și în vehiculele aeriene fără pilot (UAV).
Sistemele laser încearcă să respingă avantajul tacticilor de „roire”. În loc să se apere împotriva tacticilor de roire cu rachete scumpe anti-nave și anti-aer, laserele vor permite SUA să distrugă roiuri mari de bărci cu motor sau drone.