in ziua in care Guvernul Isarescu primea votul de investitura, proaspatul premier facea o declaratie interesanta: „Romania poate conta, in 2000, pe fluxuri de capital extern ce ar putea depasi cinci miliarde dolari, din care doua miliarde sunt fluxuri care nu contribuie la marirea datoriei externe”. O afirmatie care suna bine, mai ales ca este facuta pe un ton destul de sigur.
Nu este insa cazul sa ne emotionam. Zilele trecute, dupa o discutie purtata la Palatul Victoria cu Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene, si cu Gunther Verheugen, comisarul UE pentru extindere, Mugur Isarescu nuanta declaratia din decembrie: „Banii nu vor fi parasutati si, daca vom invata sa luam lucrurile in serios, atunci intrarile de capital si investitiile vor creste foarte rapid”. Adica, finantatorii internationali ar fi dispusi sa deschida larg punga, dar trebuie sa facem si noi cate ceva in materie de reforma inteligenta.
Avertismentul premierului se adresa mai degraba oficialilor romani implicati, direct sau indirect, in derularea proiectelor cu finantare externa decat opiniei publice. Si aceasta nu numai din cauza ca autoritatile romane nu au reusit sa cheltuiasca toti banii pe care creditorii externi i-au pus la dispozitie (ba mai trebuie sa plateasca si penalizari de cateva zeci de milioane de dolari pentru neutilizarea fondurilor alocate), ci si pentru ca banii pe care i-au cheltuit i-au cheltuit aiurea.
Cele aproximativ zece miliarde dolari provenite din finantari externe (rambursabile si nerambursabile) primite de Romania intre 1990 si 1999 au ajutat o parte a romanilor sa faca tranzitia. De la doua camere in Crangasi, la (vila cu) doua niveluri in Baneasa; de la Oltcit, la Jeep; de la vacanta cu bilet prin ONT, la casa de vacanta. Mai putin vizibile au fost efectele in economie ale finantarilor externe. Un raport detaliat asupra felului in care au fost cheltuiti acesti bani nu a fost facut public (daca a fost intocmit vreodata) si nici nu trebuie sa asteptam asa ceva.
Daca aceste noi cinci miliarde de dolari pe care organismele internationale vor sa le puna la dispozitia Romaniei vor capata alta destinatie decat cele de pana acum ramane de vazut. La urma urmei si asta va face diferenta dintre Mugur Isarescu si fostii prim-ministri. Afirmatia este valabila numai in cazul in care acceptam ca un prim-ministru al Romaniei este destul de puternic pentru a reusi sa faca ceea ce vrea sa faca.