În urmă cu câteva luni cereau cu insistenţă bani de la administraţia americană pentru că erau afectate de criză. Statul a pompat în ele miliarde şi miliarde de dolari pentru că erau „prea mari ca să cadă”. Astăzi, au devenit şi mai mari.

Este vorba de 3 mari instituţii financiare din Statele Unite, pe care criza le-a făcut mai puternice. Au cumpărat băncile mai mici, aflate, la rândul lor, în pragul dezastrului, iar acum, când sistemul bancar şi-a mai revenit, deţin un control pe care înainte de criză nu-l aveau. Este vorba despre J.P. Morgan Chase, Bank of America şi Wells Fargo.

J.P. Morgan este un amalgam de instituţii de pe Wall Street, care la ora actuală deţine mai mult de 1 dolar din 10 aflaţi în depozite.

Deşi la început a fost speriată că i s-a aruncat „mortul în casă”, Bank of America a devenit mult mai puternică după preluarea, forţată, dacă e să ne luăm după declaraţiile lui Ken Lewis, fostul CEO al BoA, a Merill Lynch.

Wells Fargo este cea mai mare bancă de pe coasta de Vest a Americii şi deţine, ca şi celelalte două, mai mult de 10% din depozitele bancare din America.

Aceste 3 bănci, împreună cu Citigroup, care aparţine statului american, deţin o ipotecă din două. De asemenea din 3 carduri de credit emise în Statele Unite, 2 aparţin uneia din aceste bănci.

În SUA nu mai există sistem bancar care funcţionează liber

În unele zone, acestea deţin cote de piaţă care depăşesc limitele stabilite de legile antitrust. De exemplu, în Santa Cruz, California, Wells Fargo, BoA şi J.P. Morgan au, împreună, 75% din cota de piaţă a depozitelor.

Cele 3 instituţii au fost, se ştie, puternic favorizate de către guvernul american, iar faptul că astăzi deţin o treime din totalul depozitelor din SUA îi determină pe unii analişti bancari să creadă că nu mai există o piaţă liberă, ci una aproape controlată de guvernul american.

„Nu vom mai avea niciodată o piaţă liberă dacă statul este cel care hotărăşte care sunt câştigătorii şi pierzătorii”, spune Camden Fine, preşedintele Independent Community Bankers of America.  

SURSA: „Washington Post”