Covid-19 a creat o fereastră geopolitică pentru reafirmarea poziției SUS în sistemul internațional, una pe care Washingtonul ar trebui să o exploateze, arată o analiză NationalInterest.

Anul 2020 a arătat lumii că o nouă provocare, cu totul diferită decât cele de pînă acum, amenință lumea democratică, și nu numai.

Astfel, incapacitatea Chinei de a controla un focar letal de coronavirus în Wuhan a dus la pandemia COVID-19 care a pus stăpânire pe întreaga lume. Și chiar dacă virusul nu e o „armă de distrugere în masă” la scara arsenalului Războiului Rece, decesele atribuite virusului în America echivalează cu victimele pe care le-ar fi provocat o explozie nucleară mică într- un oraș american.

Pandemia actuală este parte integrantă a unei mari competiții de putere. O realitate pe care o recunosc rivalii Americii. În discursul rostit la Adunarea Generală a ONU, din septembrie, ministrul rus deExterne, Serghei Lavrov, s-a plâns: „Încercările unor state de a folosi situația actuală pentru a promova interese mercenare, de moment, sunt evidente, pentru a regla conturile cu guverne indezirabile sau rivali geopolitici.”

Virusul a provocat deja daune uriașe Statelor Unite. Provocarea strategilor americani e aceea de a preveni ca pandemia să slăbească în continuare SUA și să-și întărească rivalii.

Există însă o stranie deconectare a acestora între modul în care competiția din cadrul guvernării economice (Inițiativa Belt and Road, cursa pentru rețele 5G) sau în cazul competiției din spațiul cibernetic și refuzul de vedea cum daunele cauzate de pandemie pot fi transformate în avantaj american.

E posibil ca narațiunea predominantă, expusă de jurnalistul american Thomas Chatterton Williams pentru „The Atlantic”, să confrime ceea cea spun mulți: că reacția SUA la pandemie a fost un eșec, supraestimînd în același timp succesul altora. Igonorînd astfel cel mai important lucru: nu dacă Statele Unite au avut mai mult succes în tratarea covid-19, ci dacă virusul a generat costuri și provocări mai mari pentru alții.

Faptul că mulți americani cred că SUA au eșuat lamentabil în reacția la pandemie poate justifica comentariul lui Vladimir Putin. Care susținea anul trecut, în octombrie, că Statele Unite și-au pierdut măreția și că echilibrul puterii globale se schimbă, în favoarea Chinei și a Germaniei.

Cu alte cuvinte, am ajuns la un punct în care COVID-19 impune pierderi inacceptabile pentru SUA? Sau alte țări au ajuns mai întâi aici?

Evaluarea conform căreia SUA au fost un perdant geopolitic al crizei COVID-19 se bazează pe două ipoteze: că alte țări s-au recuperat mai repede și că Statele Unite au risipit șansa unei supremații globale în reacția la pandemie. Încă din primăvara lui 2020, experții au anticipat că alte țări se vor recupera mai rapid de pe urma efectelor pandemiei decât Statele Unite și că mantia conducerii globale va trece la Beijing sau Bruxelle. Sau chiar la un fel de parteneriat sino-european.

Nimic din asta nu s-a întâmplat șase luni mai târziu, întrucât un al doilea val al pandemiei a expus deficiențe în întreaga lume. Dintre marii concurenți ai Americii, Rusia pare să fi fost cel mai lovită de pandemie. A recunoscut-o chiar Putin.

China pare să fie într-o formă economică mai puternică decât Europa, dar orice câștiguri modeste pe care le-a obținut sunt depășite de prăbușirea masivă a „soft power” și influenței chineze în întreaga lume.

Astfel, pandemia a slăbkit Rusia în fața presiunilor economice ale sancțiunilor SUA, în timp ce preocupările comune cu privire la activitatea Chinei oferă o nouă rațiune pentru reconectarea legăturilor cu Statele Unite. Iar partenerii europeni care visau la o echidistanță mai mare față de SUA caută, în urma pandemiei, să asigure investiții și lanțuri de aprovizionare peste Atlantic și nu cu Rusia.

NATO este mai puternică împotriva Federației Ruse decât în ​​trecut, iar aliații europeni ai SUA se uită deja pieziș la China, arată publicația americană.