Survenită săptămâna trecută, rapida retragere a armatei ruse din Kiev i-a scos în evidență amploarea eșecului, lăsând în urmă cadavrele soldaților ruși și carcasele arse a sute de tancuri și ale altor vehicule militare. Obiectivul unei lovituri distrugătoare asupra Kievului a fost abandonat, iar Rusia se confruntă cu cele mai dure sancțiuni impuse vreodată unei superputeri, transmite The Observer.

Aliații liderului de la Kremlin

Oare dezinformarea propagată de trepădușii din jur să-l fi împins pe liderul rus pe această pantă? Asta au susținut, săptămâna trecută, serviciile americane și europene de informații, ele afirmând că șeful de la Kremlin este înfuriat de consilierii săi și mai ales de șefii armatei, care l-au împins în toată această mizerie. “Consilierilor săi cei mai apropiați le este prea frică să îi spună adevărul”, a declarat Kate Bedingfield, șefa serviciului de comunicații de la Casa Albă.

Riposta Kremlinului a fost una previzibilă: “Se pare că nici Departamentul de Stat și nici Pentagonul nu știu exact ce se întâmplă la Kremlin”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. “Pur și simplu, nu înțeleg ce se petrece. Nu îl înțeleg pe președintele Putin. Nu înțeleg mecanismul adoptării deciziilor. Nu înțeleg stilul nostru de muncă”.

Dată fiind situația actuală, puțini oameni pot pretinde că înțeleg asta.

“Din câte știu, numărul persoanelor cu care discută Putin e foarte restrâns”, afirmă Farida Rustamova, o jurnalistă rusă independentă care a vorbit despre starea de spirit a oficialilor de la începutul războiului. “Puțini sunt oamenii cărora li se permite să se întâlnească cu el personal, iar ei sunt ținuți la distanță. Și doar foarte puțini pot discuta cu el la telefon. Dar acest contact e doar într-un singur sens, Putin este cel care îi contactează, nu și invers”.

Săptămânal, Putin are o videoconferință cu consiliul său de securitate – un grup format în principal din conservatori și din tehnocrați care, de la începutul invaziei din Ucraina, au devenit cabinetul său de război.

Printre ei se numără așa-zișii ‘siloviki’, șefii serviciilor de securitate care sunt cei mai apropiați urechilor lui Putin. Aceștia ar fi Nikolai Patrușev, fost ofițer KGB pe care Putin l-a cunoscut la Leningrad în anii ’70, șeful FSB, Aleksandr Bortnikov, pe care Putin l-a cunoscut tot cam cu 40 de ani în urmă, tehnocratul ministru al apărării, Serghei Șoigu, și Serghei Narîșkin, șeful serviciului de informații externe al lui Putin.

Suspiciunile lor față de Occident și înclinația lor pentru teoriile conspirației îi fac niște aliați naturali ai președintelui rus în vremuri de război. Dar, la reuniunile televizate cu câteva zile înaintea invaziei – o mostră de teatru politic în care Narîșkin a început să se bâlbâie, iar Vladimir Putin i-a atras atenția ‘să vorbească clar’ – chiar și ei au părut să fi ajuns la mâna lui Putin.

“E clar că este vorba despre un sistem extrem de centralizat, devenit și mai centralizat pe parcursul războiului”, afirmă Vladimir Gelman, profesor de politică rusă la Universitatea din Helsinki. “Kremlinul este ca un sistem solar, Putin fiind Soarele, în jur cu planete pe diverse orbite. Reuniunea consiliului de securitate… a arătat clar cât de mică este influența exercitată de membrii consiliului”.

Putin supărat pe Sergei Șoigu

Potrivit unor apropiați, în afara acestor reuniuni, care au loc aproape întotdeauna cu ușile închise, aștepți până te contactează el.

În opinia dnei Rustamova, asta include și echipa economică a guvernului, printre care premierul Mihail Mișustin și Elvira Nabiulina, șefa Băncii Centrale. Aceeași ar fi situația și în cazul lui Șoigu și al lui Valerii Gherasimov, șeful statului major interarme.

Luna trecută, timp de aproape două săptămâni, cei doi au dispărut din ochii publicului, iar asta a dus la apariția unor zvonuri potrivit cărora cei doi șefi de armată au fost deja pedepsiți din cauza haosului prin care Rusia și-a început războiul.

În cursul unui episod extrem de jenant, ministrul apărării a fost silit să recunoască faptul că a trimis simpli recruți în misiunile de ofensivă, după ce unii dintre ei au fost capturați și omorâți în Ucraina. Anterior, Putin negase că în Ucraina ar lupta vreun simplu recrut.

Dar deși se părea că Putin ar fi supărat pe Șoigu, analiștii au estimat că ar fi puțin probabil ca șeful apărării să fie demis în toiul unei operațiuni militare majore.

“Șoigu a reușit să se facă indispensabil, așa că de-asta a revenit”, afirmă Andrei Soldatov, un autor care a scris pe larg despre serviciile rusești de securitate. “Cine l-ar putea înlocui? El se află pe locul 2 sau 3 printre cei mai populari politicieni din țară”.

Președintele rus apreciază loialitatea și, în consecință, după 20 de ani la putere, cabinetul său este înțesat de slujitori credincioși.

“Lui Putin îi place să tot spună că nimeni altul nu poate face treaba asta”, afirmă Tatiana Stanovaia, fondatoarea de la R. Politik, o firmă de analiză politică. “Șoigu e omul lui. El are… eșecuri, deficiențe, face greșeli. Dar ar putea altcineva să facă mai bine treaba? Așa că nu aș spune că Putin își smulge părul din cap din cauza trădării lui Șoigu și ar dori să-l înlăture”.

Presupuse demiteri la FSB

Criticii au pomenit o serie de presupuse demiteri ale unor ofițeri FSB de rang înalt, inclusiv demiterea unui important general din Rosgvardia – Garda Națională – considerându-le o dovadă a disensiunilor crescânde pe tema războiului sau eventuale pedepse pentru proasta execuție a operațiunilor.

Dar experții subliniază că, în general, pozițiile mai marilor Kremlinului rezistă, doar cu câteva schimbări minore în rândul consilierilor lui Putin, având în vedere că el caută să își consolideze sprijinul date fiind extremele presiuni din partea Occidentului.

“Cred că (Putin) e nemulțumit de felul în care evoluează lucrurile”, spune Soldatov. “Dar asta nu înseamnă că oamenii din jur sunt pregătiți pentru o lovitură de stat sau ceva de genul ăsta. Asta doar ar fi de dorit”.

Alexei Kudrin, un consilier liberal pe care Putin îl cunoaște de zeci de ani, l-a sfătuit și el să renunțe la invazie, după cum afirmă dna Rustamova. Potrivit surselor sale, Kudrin ar fi discutat cu Putin la puțin timp după lansarea războiului. În timpul conversației, el “l-a avertizat pe Putin în legătură cu consecințele războiului, i-a spus că economia va reveni la nivelul de la începutul anilor ‘90 și că asta ar provoca o instabilitate socială. Dar Putin nu a reacționat în niciun fel la toate astea. Putin răspunde la fel oricărei persoane care se declară îngrijorată de război – Rusia nu are altă soluție”.

“În general se crede că, chiar dacă cineva ar ajunge la el, asta nu ar schimba cu nimic lucrurile, iar convingerea lui ar rămâne de neclintit”, afirmă Rustamova.

“Este imposibil să i se poată ascunde chiar totul”, spune Stanovaia. “Știm că există o mare concurență între serviciile de securitate. Așa că, dacă armata face vreo greșeală, noi știm că există mulți oameni care ar reclama acest lucru, începând cu Ramzan Kadîrov (șeful Ceceniei) și terminând cu FSB-ul. Așa că, eu nu aș spune că Putin este acum dezinformat. Dar este posibil ca el să primească târziu informațiile”.

Pe măsură ce războiul continuă, facțiunile au devenit tot mai puternice

Kadîrov, șeful dictatorial al Ceceniei, care s-a tot ciocnit cu serviciile de securitate ale Rusiei, a criticat și el dur negocierile conduse de Vladimir Medinski, un consilier al Kremlinului.

După ce Medinski a anunțat că Rusia își retrage o parte din forțele de la Kiev, Kadîrov a spus că “Medinski a făcut o greșeală, a folosit cuvinte nepotrivite… Iar dacă voi credeți că el (Putin) va renunța la ceea ce a început, așa cum ni s-au prezentat astăzi lucrurile, asta nu e adevărat”.

“Facțiunile au fost întotdeauna o trăsătură a sistemului politic rusesc”, afirmă Ben Noble, profesor asociat de politică rusă la Colegiul Universitar din Londra. “Totuși, având în vedere că este vorba despre o invazie care nu merge, asemenea disensiuni între facțiuni pot avea asupra ei o importanță existențială”.

Morișca zvonurilor, în care dispariția temporară a unei persoane publice ca Șoigu poate să ducă rapid la niște preziceri legate de o eventuală epurare sau lovitură de stat, are și ea importanța ei în timpul unei invazii.

“Dată fiind opacitatea regimului, intrigile legate de o lovitură de palat au o dinamică proprie, care poate fi complet separată de ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă”, spune Noble. “Și nu este vorba doar despre o furtună într-un pahar cu apă imaginată de observatorii occidentali. Este foarte plauzibil ca exact astea să fie discuțiile, zvonurile și șoaptele care se aud la Moscova”.