Politicienii alearga innebuniti dupa votul pensionarilor. Sunt cam 6 milioane de voturi, pe drept cuvant. Goana fiecaruia tinteste promisiunea asigurarii fondurilor publice suficiente pentru a le plati pensiile celor care se retrag din activitate, se arata într-o comunicare adresată presei de catre Andreea Paul-Vass, consilierul personal al premierului, pe care o redam mai jos.
 
Cheile pentru a putea discerne bobul de grau de neghina, adevarul de minciuna sau de insusi cadoul otravit al cresterilor imposibil de sustinut pe termen lung tin de intelegerea aspectelor specifice legate de:
 
1. Transferurile intergenerationale – prin care se transfera resursele de la cei tineri catre cei batrani.
2. Eficienta economica sau buna gestionare a fondurilor de pensii.
 
Sa presupunem ca o persoana obisnuita lucreaza si plateste contributii la sistemul de asigurari sociale de la varsta de 23 de ani, pana la varsta de 62 de ani, si primeste pensie intre 63 si 72 de ani. Avem asadar 40 de ani de munca si 10 ani de pensie. Presupunand ca nivelul contributiilor nu se modifica, vor fi necesari cate patru contribuabili activi pentru fiecare beneficiar de pensie.
 
1. Cei care primesc astazi pensii nu isi recupereaza contributiile proprii din timpul vietii active in campul muncii (care au folosit la plata pensiilor parintilor si ale bunicilor lor), ci incaseaza contributiile celor care muncesc in prezent. Asadar, pensiile cresc pe masura ce cresc contributiile celor activi acum in munca. Acest lucru se poate intampla in trei conditii:
 
a. cresterea populatiei – de exemplu, daca populatia creste cu 2% pe an, raportul dintre populatia activa si populatia de varsta pensionarii din exemplul de mai sus va fi de 7 la 1 in loc de 4 la 1; astfel, raportul pensii-contributii poate fi mult mai mare in cazul unei populatii in crestere decat in cazul unei populatii stabile; intr-o buna zi insa, cresterea populatiei poate lua sfarsit, iar pentru a mentine beneficiile pensionarilor, contributiile generatiilor in activitate vor trebui sa creasca semnificativ – este exact ceea ce s-a intamplat in tarile dezvoltate sau in Romania; astfel, in optiunile actuale, cand tendinta de imbatranire a populatiei devine tot mai accentuata, vor trebui fie majorate contributiile fiecarui angajat actual, fie reduse beneficiile pentru fiecare pensionar;
 
b. cresterea veniturilor reale – in mod evident, nivelul de trai al generatiilor mai tinere este mai ridicat decat cel al generatiilor in varsta, datorita cresterii economice; in acest caz, pensionarii primesc pensii mai mari decat propria lor contributie, deoarece sursa contributiilor este data de nivelul mai mare al veniturilor
generatiilor tinere; fiecare generatie conteaza, asadar, pe primirea unor pensii mai mari , bazate pe productivitatea celor tineri; in cazul unui esec al cresterii economice pe termen lung, sistemul actual de pensionare ar intra in colaps;
 
c. datorita procesului politic – ananghia sistemelor actuale publice de pensii se datoreaza in multe tari procesului politic care nu a ezitat sa promita si sa ofere mai mult decat poate fi suportat din nivelul contributiilor, chiar in conditiile in care se iau in calcul cresterea populatiei si cresterea economica; acest sistem a functionat in avantajul beneficiarilor de pensii din fazele initiale, insa la vremea socotelilor actuale, tinerii din ziua de azi se pot astepta sa primeasca un beneficiu mult mai scazut decat parintii lor pentru fiecare leu cu care a contribuit; explicatia e mai degraba politica, decat pur economica, intrucat oamenii in varsta voteaza mai mult decat tinerii, iar generatia actuala poate vota pentru pensii de un anumit nivel fara a consulta generatia inca nenascuta, careia i se va cere sa plateasca pentru ele; generatiile mai in varsta sunt, uneori, in situatia de a impune transferuri intergenerationale prin intermediul sistemului politic.
 
2. Curtea Constitutionala a invocat drept argument impotriva diminuarii pensiilor “proasta gestiune a bugetului public de pensii”, fara a intelege ca fondul public de pensii nu este expus vreunui randament economic, ci este un transfer pur intergenerational.
 
Sa ma explic. Un argument puternic economic in favoarea sistemului public de pensii tine de rostul societatii de a asigura un standard de viata minim acceptabil pentru cei mai in varsta. Contributiile la fondul public de pensii reprezinta o metoda indirecta de a-i obliga pe toti la acumularea de economii, cat de mici, pentru batranete. Din pacate insa, sistemul actual public de pensii, numit “pay as you go”, similar multor state europene, nu economiseste pentru viitor deoarece contributiile sunt imediat cheltuite si nu se creeaza niciun capital productiv pe seama lor. Spre deosebire de planurile de pensii private, fondul public de pensii nu este sustinut de nicio investitie reala.
 
In exemplul de mai sus, contributii in valoare de 1000 lei produc o pensie de 1000 lei (40 de ani de munca/10 ani de pensie), ceea ce ar presupune ca patru angajati actuali sa plateasca cate 250 lei an pentru a sustine o pensie de 1000 lei pe an. Daca comparam acest randament cu dobanda compusa a unei investitii reale, de pilda cu o rata a dobanzii de 5 procente, o contributie de 250 lei sustine un nivel al pensiei de 3910 lei pe an. Diferenta dintre 3910 si 1000 lei reprezinta costul economic al investitiei pierduta ca oportunitate la nivelul societatii. Asadar, fiecare leu platit la contributiile pentru fondul public de pensii deturneaza leul de la economii private, mult mai eficiente. De aceea, fondurile private de pensii in tarile dezvoltate au atins cote medii de 70% din PIB, in timp ce in Romania procentul este sub 0,7% din PIB.
 
Se va prabusi actualul sistem de pensii?
 
Romania este vulnerabila din perspectiva:
– datoriilor deja acumulate in fondul public de pensii de circa 2 miliarde euro in 2010 (1,7% din PIB),
– imbatranirii populatiei,
– recesiunii economice prelungite,
– inlocuirii sau diminuarii economiilor si investitiilor private cu contributiile publice de pensii.
 
Daca sistemul actual de pensii ramane neschimbat, el se va secatui in circa 30 de ani, adica cu mult inaintea pensionarii celor care acum sunt studenti.
 
 
Ce este de facut si cine are curajul sa-si asume o problema politica atat de fierbinte?
 
Evitarea unei erodari severe a nivelului pensiilor in viitor impune decizii politice extrem de dure in prezent, iar sistemele politice nu exceleaza nicaieri in lume in a face sacrificii curente pentru pensii viitoare. Reformele sistemelor actuale de pensii, in orice stat din lume, ataca atat problema deficitelor mari din fondul public de pensii, cat si problema ineficientei acestuia.
 
Deficitele mari ale fondului public de pensii pot fi rezolvate prin:
– marirea taxelor (contributiilor);
– diminuarea pensiilor;
– cresterea varstei de pensionare;
– impozitarea pensiilor.
 
Prima varianta de lucru este indezirabila caci plasam o povara fiscala suplimentara pe forta de munca. A doua optiune a fost declarata neconstitutionala in Romania. Ne raman ultimele doua variante de actiune.
 
Ineficienta sistemului public de pensii poate fi rezolvata prin:
– investirea unei parti din fondul public de pensii in investitii productive, de exemplu, intr-un fond mutual de obligatiuni guvernamentale si actiuni corporatiste;
– deschiderea oportunitatii ca indivizii sa inlocuiasca parte din contributiile publice cu investitii in conturi private de pensii – investitiile in fondurilor private de pensii au randamente mai mari decat investitiile in obligatiuni guvernamentale.

Pentru Romania este recomandabila cresterea cu viteza accelerata a contributiilor in fondurile private de pensii prin mecanisme fiscale atractive.

Andreea Paul-Vass este Consilier Personal al Primului Ministru şi Lector universitar Dr., Facultatea de Relatii Economice Internationale, Academia de Studii Economice