In cursul acestui sfarsit de saptamana a avut loc reuniunea G7 care a incercat sa adopte o serie de masuri care sa stabilizeze sistemul financiar si sa realizeze astfel iesirea din criza.
Desi o serie de analisti si experti in economie au declarat ca in urma crizei are de suferit intreaga lume, fie ca este vorba de tari dezvoltate, fie ca este vorba de tari sarace, mai multe organizatii non-guvernamentale si-au exprimat dezacordul cu privire la hotararile ce s-au luat pana la momentul de fata in ceea ce priveste criza.
Astfel, reprezentantii acestora declara ca nu inteleg de ce majoritatea solutiilor adoptate vizeaza state bogate sau institutii care apartin acestor state, iar tarile sarace sunt date uitarii.
Organizatia non-guvernamentala Oxfam afirma ca „reuniunile din acest sfarsit de saptamana au oferit un numar de solutii scandalos de palide pentru tarile sarace. Liderii mondiali recunosc faptul ca exista o criza a saraciei, insa tocmai saracia este ignorata”.
„Problema tarilor sarace este intotdeauna pusa pe planul secund”, se arata in comunicatul ONG-ului.
Organizatia a incercat sa-si argumenteze afirmatiile prin cifre. In ochii unor economisti, argumentele aduse de Oxfam sunt solide: in timp ce lumea dezvoltata cheltuie mai mult de 1.000 de miliarde de dolari in cateva saptamani pentru a-si salva bancile de la faliment, tarile sarace nu primesc nici macar 1% din aceasta suma pentru a depasi criza.
Unii analisti afirma ca problema nu ar trebui sa se puna in acesti termeni. Criza afecteaza pe toata lumea in aceeasi masura, insa este importanta salvarea adevaratelor motoare ale economiei mondiale, care sunt reprezentate de tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare, pentru ca apoi, odata echilibrat sistemul financiar, atentia sa fie indreptata catre tarile sarace.
Argumentul adus de organizatiile care incearca sa obtina un sprijin mai consistent pentru tarile sarace: criza financiara mondiala se traduce in tarile sarace prin punerea in pericol a vietilor omenesti, motiv pentru care tarile sarace ar trebui sa aiba prioritate in ceea ce priveste criza financiara.
