Acum, că războiul ruso-ucrainean a intrat în al doilea an, se pare că fluxurile globale de gaze naturale au fost remaniate în mod clar, ceea ce a dus la crize de aprovizionare și penurie, așa cum a văzut Europa în mod pronunțat în 2022. În acest context, sectorul offshore devine un domeniu critic pentru a contracara penuria de gaze. Astfel, nu ar trebui să fie surprinzător că sectorul offshore al Mării Negre este în centrul atenției prin Turcia. Națiunea este acum un producător de gaze de adâncime prin zăcământul de gaze Sakarya (descoperit în 2020); se crede că deține cele mai mari rezerve de gaze din Marea Neagră, conform diverselor surse. Între timp, România își susține producția offshore după ce a achiziționat descoperirea ExxonMobil în apă adâncă la Domino-1 (situat în Marea Neagră), scrie publicația Journal of Petroleum Technology.

Pentru a fi clar, cursa pentru extragerea gazelor offshore se extinde la nivel global și peste granițele geopolitice, ca rezultat direct al comprimării gazelor. Caz concret: în ciuda faptului că SUA a impus sancțiuni împotriva Venezuelei, SUA se angajează să facă scutiri pentru a permite Trinidad și Tobago (T&T) să importe gaze din sectorul offshore al Venezuelei. Ministrul Energiei al T&T, onorabilul Stuart Young, din 2022 sa concentrat pe creșterea materiei prime de gaze, deoarece națiunea din Caraibe are capacități de export de GNL, prezentate anterior în Journal of Petroleum Technology.

Important, dacă conflictul ruso-ucrainean persistă în lunile de iarnă 2023-2024, acest lucru va amplifica nevoia lumii de aprovizionare cu gaze – un catalizator pentru proiectele de gaze.

Prin urmare, nu este surprinzător faptul că guvernul turc a avut propria sa nevoie de a ajunge rapid la primul gaz printr-un interval de timp agresiv de la descoperire până la producție pentru o dezvoltare în apă adâncă în scopuri interne. Turcia importă 99% din gazul său, crescând impulsul pentru dezvoltarea Sakarya. În lumina acestui fapt, Rusia consideră Turcia ca un potențial partener regional cu care poate stabili un hub pentru a-și exporta gazul izolat din punct de vedere geopolitic. Nu este de mirare că Alexander Novak, viceprim-ministrul Rusiei (unul dintre arhitecții OPEC+), a dezvăluit în martie că dinamica războiului în curs a dus la o reducere a exporturilor de gaze cu 25,1% în 2022.

Acest articol va aprofunda semnificația în evoluție a Mării Negre, atât la nivel regional, cât și global. La urma urmei, Marea Neagră este locul unde Turcia împarte granițele maritime nu numai cu Rusia și Ucraina, ci și cu națiunile UE, precum România.

Avansul offshore al României

În 2019, România a luat o decizie esențială în Marea Neagră, când națiunea a aprobat o decizie finală de investiție (FID) de 400 de milioane de dolari la Midia, care se află în larg. Ludovic Orban, fostul prim-ministru al României – la scurt timp după FID – a oferit previziuni energetice pentru regiune la inaugurarea conductei Midia. În ciuda încercărilor UE de a restricționa investițiile în proiectele de gaze la acea vreme, Orban s-a referit la conductă ca oferind „securitate energetică” pentru Europa.

UE a înțeles ulterior importanța securității energetice atunci când a apărut conflictul ruso-ucrainean, prin conducta subacvatică Nord Stream 2. Deși era aproape de finalizare, Rusia și-a blocat operațiunea online, spre deosebire de Nord Stream 1, care deja producea. Pe măsură ce războiul din vecina Ucraina a continuat, România a început totuși producția de gaze din Midia, reafirmându-și poziția de securitate energetică.

În special, în afară de Midia, care se află în ape puțin adânci, România are experiență în ape adânci prin intermediul blocului de interes Neptun Deep (adiacent zăcământului
de gaz Sakarya al Turciei). Acolo prezența gazului a fost verificată anterior de ExxonMobil la puțul de apă adâncă Domino-1. De atunci, Romgaz, deținută de stat (cel mai mare producător de gaze din România) — a cumpărat participația ExxonMobil.

Astfel, OMV Petrom și Romgaz au preluat proprietatea asupra terenului. Și în 2023, Christina Verchere, directorul executiv al OMV Petrom, a remarcat: „ Cu (decizia de investiție) la doar câteva luni distanță, suntem acum mai aproape ca niciodată de începerea acestui proiect [cu primul gaz care este așteptat până în 2027]”. Bogdan Aurescu, ministrul de atunci al Afacerilor Externe al României, a confirmat cele menționate mai sus, întrucât a declarat că proiectul Neptun „este un schimbător de joc pentru regiune… [și vom fi] capabili să ajutăm Moldova și alte țări vecine care sunt puternic dependente de gazul rusesc”. România generează peste 90% din gazul autohton, astfel că nu este nevoie urgentă de importuri de gaze rusești, ceea ce, la rândul său, poate stimula
exporturile din România către țările vecine dacă Neptun depășește cerințele interne de gaze ale României.

Interesul crescând al Rusiei pentru Marea Neagră

În prezent, Rusia se confruntă cu problema gazelor blocate din punct de vedere geopolitic, care este și mai mult exacerbată de dezmembrarea infrastructurii subacvatice Nord Stream și de reticența anumitor națiuni de a se angaja în tranzacții de gaze cu Rusia. Acest lucru ridică apelul Rusiei de a căuta rute alternative pentru ași muta gazul în alte regiuni. De exemplu, Rusia transportă deja gaze în Turcia și în Europa prin conducta subacvatică TurkStream. Conducta menționată se întinde pe peste 500 de mile din Rusia până în Turcia peste Marea Neagră. Noțiunea de hub al Rusiei este încă în fazele sale incipiente; cu toate acestea, războiul a arătat nivelul de dinamism geopolitic care poate apărea din accelerarea evenimentelor și proiectelor, în timp ce hub-ul turc nu face excepție. Finalizarea rapidă de către Germania a unei instalații de import de GNL susține afirmația menționată mai sus.

Pe lângă TurkStream, o conductă subacvatică separată, cunoscută sub numele de Blue Stream, leagă Rusia și Turcia, demonstrând și mai mult modul în care Rusia și Turcia au un interes comun în fluxurile de gaze din regiune. Cu toate acestea, atât fluxurile TurkStream, cât și Blue Stream au fost întrerupte anterior prin închidere (din diverse motive). În mod critic, Rusia a oprit brusc fluxurile de gaz către Germania la conducta Nord Stream 1, anterior operațională (înainte de dezmembrare). A fost identificat un risc geopolitic în care conductele subacvatice din Rusia până în Turcia pot fi armate pentru a spori influența Rusiei.