Ultima, dar nu cea din urmă, caroserie dezvoltată pe platforma Logan are toate atuurile pentru a deveni un nou best-seller. Concurenţii din clasa mică pot începe să îşi facă probleme. Povestea de succes a producătorului autohton din Mioveni a ajuns la un nou punct de cotitură. După ce a uimit toată Europa şi, mai apoi, Africa, America de Sud şi o parte din Asia cu low-costul Logan, cuplul franco-romån este în pragul unui nou asalt asupra concurenţei. Mergånd pe o s
Ultima, dar nu cea din urmă, caroserie dezvoltată pe platforma Logan are toate atuurile pentru a deveni un nou best-seller. Concurenţii din clasa mică pot începe să îşi facă probleme.
Povestea de succes a producătorului autohton din Mioveni a ajuns la un nou punct de cotitură. După ce a uimit toată Europa şi, mai apoi, Africa, America de Sud şi o parte din Asia cu low-costul Logan, cuplul franco-romån este în pragul unui nou asalt asupra concurenţei.
Mergånd pe o strategie inversă faţă de cea a modelului în trei volume, cei de la Renault au decis să impună mai întåi pe piaţa sud-americană un Sandero cu rombul pe grilă pentru ca, în această vară, bicorpul low-cost să pornească asaltul în Europa şi Africa de Nord sub marca Dacia.
Dacă îmi aduc bine aminte, la prezentarea modelului Logan din vara lui 2004, designerul său îşi exprima frustrarea desenării unui vehicul pătrăţos şi puţin atractiv prin condiţiile impuse de pieţele cărora le era destinată maşina. „Trebuia să desenăm un model care să poată transporta patru adulţi, un porc, o chiuvetă şi 100 de kilograme de cartofi. Inginerii aveau soluţii tehnice pentru o maşină ieftină şi a trebuit să ne pliem pe ele pentru a face o maşină atractivă“, declara Kenneth Melville. Ei bine, după patru ani în care a depăşit toate estimările în privinţa volumelor våndute, Loganul a primit un frate mai mic şi mult mai arătos. Este foarte adevărat. Partea frontală a noului Sandero face parte, fără doar şi poate, din tendinţele de design ale anului 2008, cu o grilă agresivă şi blocuri optice alungite. Nimic din aspectul de „cutie pe roţi“ a Sedanului cu patru uşi nu pare să fie prezent în aspectul exterior al noii Dacia. Despre hayon se pot spune mai puţine. Opiniile jurnaliştilor prezenţi la drive-testul de pe coasta dalmată a Croaţiei au fost împărţite: „Pare neterminat, nu are personalitate, este în ton cu noile apariţii din clasa mică“.
Cu exteriorul ne-am lămurit. Este mult mai atractiv decåt cel al Loganului Sedan. În habitaclu situaţia este oarecum asemănătoare. Bordul pare, şi el, ceva mai bine gåndit, iar spaţiul nu a avut foarte mult de suferit odată cu modificarea dimensiunilor exterioare. Pentru cei care au avut de a face cu un Logan Sedan, trebuie spus că ambianţa este mult diferită. Consola centrală este simplă şi funcţională, cu elemente rotunjite şi comenzi uşor de intuit. Volanul are un nou look, cu un minus pentru partea sa centrală unde tronează un artificiu de design discutabil. Pare că, după ce au pus în loc de siglă un desfăcător de capace pentru sticle, designerii au decis să adauge în peisaj şi capacul unui borcan.
15 cai pierduţi din herghelie
Am lăsat mai la final comportamentul rutier, pentru că aici nu sunt foarte multe lucruri de spus. Sandero este un Logan şi atåt. Cu bune şi cu rele. Stabilitatea pe viraje a evoluat, dar asta numai pentru că a dispărut porbagajul imens care făcea maşina să danseze. Direcţia este ceva mai „tare“, fapt ce ajută la manevrele bruşte la viteze superioare, dar poate penaliza maşina în momentul parcării sau în traficul aglomerat cu multe schimbări de direcţie.
Cele două propulsoare alimentate cu benzină testate, singurele disponibile deocamdată în gamă, au fost destul de greu de departajat în privinţa performanţelor. Este destul de greu de înţeles de ce ar comanda cineva un Sandero cu motorul de 1,6 litri şi 90 CP în detrimentul celui de numai 1,4 litri şi 75 CP, avånd în vedere că trebuie să plătească vreo 400 de euro în plus. Poate doar pentru a beneficia de un rulaj mai liniştit la viteze mari pe autostradă, pentru că în timpul acceleraţiilor bruşte, cei 75 de cai par mai nărăvaşi decåt ceilalţi 90. Compromisul obişnuit deja la Dacia între consum şi performanţe a pus de această dată inginerii în postura de a avantaja economia de combustibil, astfel că motorul de 1,6 litri este stråns ţinut în lesă.
Atac pe segmentul maşinilor mici
„Cu Sandero, Dacia intră pentru prima dată în segmentul maşinilor mici, ţintind către clienţii tineri şi dinamici şi chiar către publicul feminin“, consideră Cecilia Tudor, responsabil produs Dacia Sandero. Această declaraţie, susţinută şi de aspectul maşinii, corespunde în mare măsură cu aspiraţiile multor producători de maşini care ţintesc acelaşi segment de clienţi. În Romånia, cei care au toate motivele să se teamă pentru cota lor de piaţă sunt comercianţi ai unor modele ca Ford Fiesta, Skoda Fabia, Chevrolet Aveo, Opel Corsa sau chiar Renault Clio III. „Sunt sigur că unii cumpărători vor alege între Clio III şi Sandero, dar sunt două maşini cu specificaţii destul de diferite. Sandero este un hatchback durabil şi bine realizat, dar nu este foarte sofisticat, aşa cum e Clio. Este desigur posibil să avem de-a face cu puţin canibalism, dar asta nu ne face să tremurăm în bocanci“, a declarat pentru Capital directorul de design al grupului Renault, Patrick leQuement.
Rezultatele comerciale ale modelului vor putea fi comentate cel mai devreme la sfårşitul acestui an, dar cert este că Sandero are mari şanse să zguduie piaţa auto la fel de puternic ca Logan în 2004.
