Procese cu durată prestabilită, proceduri de executare silită redefinite total, o nouă denumire pentru firme şi introducerea medierii obligatorii sunt doar câteva dintre schimbările aduse de noul Cod de procedură civilă
Din 15 februarie au intrat în vigoare majoritatea prevederilor din noul Cod de procedură civilă (NCPC). Vorbim, practic, despre cea mai importantă schimbare din ultimii 23 de ani în ceea ce priveşte procesele civile. Mai mult, noile reglementări aduc noţiuni în premieră în legislaţia locală. În primul rând, procesele civile vor avea termene prestabilite. Noua lege obligă judecătorii să estimeze data la care se va pronunţa decizia. Tehnic, această estimare va fi realizată de fiecare judecător în funcţie de experienţa sa proprie.
În al doilea rând, în majoritatea cazurilor, dispare una dintre căile de atac. Astfel, procesele civile vor avea doar două etape. Se va judeca pe fond şi în apel. În plus, majoritatea cazurilor se vor judeca, pe fond, la tribunale, şi nu la judecătorii, cum se întâmpla până acum. Această schimbare derivă din scăderea la mai mult de jumătate a pragului de la care se va judeca un proces la tribunal. Dacă până la intrarea în vigoare a noului Cod, intrau la judecătorii toate cazurile care aveau o valoare estimată de 500.000 de lei, din 15 februarie, rămân doar procesele a căror valoare estimată este sub 200.000 de lei. Recursul dispare.
De asemenea, procesele din domeniul fiscal a căror valoare este mai mică de un milion de lei rămân la tribunale. Până acum, procesele cu valori mai mari de 500.000 de lei ajungeau la Curtea de Apel. Pe de altă parte, toate speţele care implică fonduri europene vor fi judecate direct la Curtea de Apel, inclusiv cele de valori mai mici, care până acum se judecau în primă instanţă la tribunal.
Toate aceste schimbări de competenţe ar putea conduce la un blocaj, mai ales în cazul tribunalelor. Despre felul în care sunt pregătite instanţele pentru a face faţă unui număr mai mare de procese, veţi putea citi săptămâna viitoare în Capital.
În aceeaşi serie de modificări poate fi inclusă şi procedura de „verificare prealabilă a procesului“. Astfel, din 15 februarie, instanţa va trebui să înştiinţeze ambele părţi din proces înainte de a fixa primul termen de judecată. Până acum, petentul era notificat după ce era fixat termenul.
Nu în ultimul rând, oricare dintre părţile implicate în procesele civile are posibilitatea de a depune „plângere pentru tergiversarea procesului“, fapt care constituie, de asemenea, o noutate absolută. „Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată, poate face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată“, arată noul Cod de procedură civilă la articolul 522.
Acest instrument se poate dovedi extrem de util în diverse situaţii cum ar fi, de exemplu, acelea în care judecătorii întârzie nejustificat de mult cu motivarea deciziilor. De asemenea, administratorii firmelor nu se vor mai putea reprezenta singuri în faţa instanţelor, fiind obligaţi să apeleze fie la un avocat, fie la un consilier juridic. Toate aceste modificări ar trebui să aibă ca efect principal scurtarea duratei de desfăşurare a proceselor civile în România.
Executarea silită se redefineşete
Noul Cod de procedură civilă aduce modificări semnificative în ceea ce priveşte procedura de executare silită. De schmbări vor beneficia în primul rând creditorii (mai ales băncile), însă există suficiente prevederi care aduc un plus de protecţie debitorilor. „Din punctul meu de vedere, este o procedură care are în mai mare măsură în vedere interesul creditorului.
În acelaşi timp, însă, ca şi în vechiul cod, se menţin o serie de dispoziţii care protejează debitorii, în sensul că executările silite mobiliare, de exemplu, adică asupra bunurilor mobile ale debitorului, sunt supuse unui număr de restricţii“, spune profesorul Flavius Baiaş, decanul Facultăţii de Drept al Univesităţii Bucureşti.
Concret, una dintre prevederi arată că băncile se vor putea îndrepta şi împotriva altor bunuri ale debitorului, în condiţiile în care valoarea bunului ipotecat nu acoperă integral datoria. Mai mult, executarea silită poate începe chiar şi fără un executor judecătoresc şi chiar şi în situaţia în care bunul ipotecat nu se mai află în proprietatea debitorului direct. Totuşi, respectivul bun nu poate intra în procedura de executare dacă debitorul îl deţine în coproprietate. În acest caz, creditorul trebuie să solicite mai întâi partajul.
De asemenea, nu pot fi executate anumite categorii de bunuri, cum ar fi cele care asigură debitorului veniturile din care se întreţine. O altă modificare vizează automobilele luate în leasing sau cele care fac obiectul unei garanţii pentru credite bancare. Cel puţin teoretic, acestea vor putea fi sechestrate chiar în trafic dacă creditorul deţine o încuviinţare de executare silită.
„Organul de Poliţie rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat şi va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărţii de identitate, punând în vedere conducătorului autovehiculului că bunul e sechestrat şi să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc“, arată noul Cod de procedură civilă. În practică însă, avocaţii consultaţi de Capital susţin că această prevedere nu va putea fi aplicată imediat, inclusiv din raţiuni tehnice.
Prevederi importante în aşteptare
Cel puţin două dintre cele mai importante modifcări pe care le prevede noul cod aşteaptă până pe data de 1 iulie pentru a intra în vigoare. Este vorba despre procedura medierii, care va fi obligatorie în majoritatea cazurilor, dar şi despre schimbările în ceea ce priveşte clauzele abuzive. În prima situaţie, înainte de proces, părţile vor fi nevoite să apeleze la un mediator autorizat, care să încerce rezolvarea amiabilă a conflictului. În ceea ce priveşte clauzele, noul cod spune că, în situaţia în care o instanţă decide că o anumită clauză este abuzivă, această decizie se poate aplica tuturor contractelor care conţin respectiva clauză.
Eliminarea recursului în anumite cauze şi stabilirea unui termen până la care trebuie să aibă loc judecata vor conduce la reducerea duratei procesului.
Cătălina Mihăilescu, Ţuca Zbârcea
Din punctul meu de vedere, noua procedură privind executarea silită este o procedură care are în mai mare măsură în vedere interesul creditorului.
Flavius Baiaş, decan Drept, Bucureşti
Modificări importante
- Judecătorii vor stabili, înainte de începerea procesului, un termen aproximativ la care va fi dată decizia finală. Oricare dintre părţile implicate are posibilitatea de a face o contestaţie pentru tergiversare, de exemplu, în situaţia în care judecătorul întârzie nejustificat de mult cu publicarea motivării deciziei.
- Majoritatea proceselor civile se vor desfăşura în doar două faze, faţă de trei, cum era până la introducerea noului Cod de procedură civilă. Vor exista doar judecata pe fond şi apelul. Recursul dispare. Procesele a căror valoare estimată depăşeşte 200.000 de lei se vor judeca în primă fază la tribunale, nu la judecătorii. Până acum, ajungeau direct la tribunal doar cazurile a căror valoare estimată depăşea 500.000 de lei. Procesele din domeniul fiscal a căror valoare este sub un milion de lei se judecă la tribunal. Până acum, tot ce depăşea 500.000 de lei intra direct la Curtea de Apel. Procesele privind fondurile europene se judecă direct la Curtea de Apel.
- Firmele vor fi obligate să lucreze cu un avocat sau cu un consilier juridic pentru a fi reprezentate în faţa instanţelor. Până acum, puteau pune concluzii chiar şi administratorii firmelor, indiferent dacă aveau sau nu pregătire juridică. De asemenea, dispare sintagma „societate comercială“. În termen de doi ani, toate firmele a căror denumire include această sintagmă sunt obligate să o înlocuiască cu termenul „societate“
- De la 1 iulie, majoritatea cazurilor care ţin de dreptul civil vor trece, în faza preprocesuală, pe la mediatori autorizaţi. Aceştia vor încerca să rezolve conflictul pe cale amiabilă.
- Tot de la 1 iulie, dacă o instanţă constată că o anumită clauză contractuală, invocată de o asociaţie sau agenţie a statului, este abuzivă, toate contractele care conţin respectiva clauză pot fi considerate nule.