Schimbări majore pe scena politică din Italia, odată cu victoria înregistrată de Giorgia Meloni la alegerile care au avut loc în cursul zilei de duminică. Cine este însă, de fapt, liderul de extremă dreapta și ce planuri are pentru Italia?
Candidata partidului Fratelli d’Italia a câștigat alegerile din Italia și va fi prima femeie care va conduce guvernul.
„Da familiei naturale, nu lobby-urilor LGBT; da identității sexuale; nu identității de gen; da culturii vieții; nu abisului morții; da universalității crucii, nu violenței islamiste; da pentru a asigura granițele, nu imigrației în masă. Această agendă incendiară, cu voce tare, a fost scrisoarea de prezentare a Giorgiei Meloni în Spania, în timpul unui miting Vox la Malaga, în cadrul campaniei pentru ultimele alegeri din Andaluzia.
Fundalul discursului lui Meloni nu s-a schimbat, dar nu ridică tonul (la fel de mult) ca atunci. Și aceasta este, poate, cheia care a determinat să fie cea aleasă pentru a guverna Italia după alegerile din 25 septembrie. „Este un ton care uneori iese la iveală, mai ales când sunt obosită”, a justificat ea în singurul față în față cu principalul său rival, candidatul Partidului Democrat, Enrico Letta, relatează Cadena Ser.
Cine este Giorgia Meloni?
Născută la Roma în 1977, şefa extremei drepte italiene a crescut în Garbatella, un cartier popular din capitala Italiei, sub protecția unei mame singure care a făcut tot posibilul să le ajute pe Giorgia și pe sora ei Arianna. Tatăl lor le-a abandonat când erau încă foarte mici pentru a se muta în Insulele Canare, potrivit Giorgiei Meloni însăși în autobiografia sa intitulată „Io sonno Giorgia”.
Încă din adolescență, Meloni a fost implicată activ în politică. La vârsta de 15 ani, a început să activeze în Frontul Tineretului (FdG, acronimul său în italiană), secțiunea Mișcării Sociale Italiene (MSI), considerată moștenitoarea Partidului Național Fascist al lui Benito Mussolini. Meloni s-a remarcat curând printre tinerii neofasciști, devenind unul dintre liderii mișcării.
Ca parte a unui proces de refondare, extrema dreaptă a abandonat unele dintre simbolurile sale antidemocratice. FdG a fost redenumită Acțiunea Tineretului (AG), în timp ce MSI a fost redenumită Alianța Națională (AN). După ce și-a creat propria mișcare studențească, numită Gli Antenati, Meloni a intrat în rândurile AN în 1995. Un an mai târziu, a fost aleasă președinte al Acţiunii Studenţeşti (AS), aripa studențească a Alianţei Naţionale.
În 1998, a fost aleasă consilier pentru Roma, funcție pe care a deținut-o până în 2002. În 2004, a devenit prima femeie președintă a AG și, doi ani mai târziu, a devenit deputată în Congres. La propunerea secretarului general de atunci al AN, Gianfranco Fini, a fost numită vicepreședinte adjunct al Camerei Deputaților din Italia, devenind cea mai tânără femeie care a ocupat această funcție.
De asemenea, a fost cea mai tânără femeie numită ministru în guvernul italian, după ce Silvio Berlusconi i-a încredințat portofoliul de politici de tineret în 2008. În 2009, Alianţa Naţională a fuzionat cu Forza Italia (partidul lui Berlusconi), redenumit Poporul Libertăţii (PdL). Meloni a preluat președinția secției de tineret a partidului.
În 2012, Meloni a încercat să-l detroneze pe Angelino Alfano, fostul ministru al Justiției sub Berlusconi, din funcția de secretar național al PdL pentru sprijinul partidului pentru cabinetul lui Mario Monti. După o încercare eșuată împreună cu tovarășii săi „anti-Monti” Ignazio La Russa și Guido Crosetto, La Russa și-a fondat propria formațiune politică, Fratelli d’Italia (Frații Italiei, FdI), căreia Meloni și Crosetto aveau să i se alăture la scurt timp după înfiinţare.
Meloni a încercat să-l detroneze pe Angelino Alfano
În 2012, Meloni a încercat să-l detroneze pe Angelino Alfano, fostul ministru al Justiției sub Berlusconi, din funcția de secretar național al PdL pentru sprijinul partidului pentru cabinetul lui Mario Monti. După o încercare eșuată împreună cu tovarășii săi „anti-Monti” Ignazio La Russa și Guido Crosetto, La Russa și-a fondat propria formație, Fratelli d’Italia (Frații Italiei, în spaniolă, sau FdI, pentru acronimul său în italiană), un despărțire la care Meloni și Crosetto aveau să se alăture la scurt timp după.
În 2014, Meloni a câștigat primarele FdI și de atunci a condus partidul. În 2016, a fost candidată la funcția de primar al Romei, dar a suferit o înfrângere zdrobitoare împotriva Mișcării 5 Stele și a Partidului Democrat. După căderea Executivului lui Giuseppe Conte, la începutul lui 2021, acesta a refuzat să-l sprijine pe Mario Draghi. Prin aceasta, s-a diferențiat de celelalte partide din Parlament, inclusiv de aliații săi din Liga și Forza Italia, care au intrat într-adevăr în Guvern.
Acest rol politic în afara marginilor, împreună cu publicarea oportună a autobiografiei sale – cea mai bine vândută carte de non-ficțiune în Italia în ultima vreme -, care demontează arhetipul de lider al extremei drepte, a servit pentru a o ridica pe poziţia de mare favorită în sondaje pentru alegerile generale de duminică. Scenariul cel mai probabil trasat de sondaje este o coaliție cu Liga lui Matteo Salvini și cu Forza Italia, partidul condus de Silvio Belusconi.
Ideologia Fratelli d’Italia coincide cu principalele postulate ale extremei drepte europene reprezentate de lideri precum premierul ungar, Viktor Orbán. Meloni apără poziții ultraconservatoare în social și liberale în economic. În discursurile sale, face referiri constante la ideea tradițională de familie și atacă „islamizarea” pe care, în opinia sa, o suferă Europa.
Giorgia Meloni și atitudinea față de Rusia
Se deosebește de Orbán – după propriile cuvinte – cu privire la apropierea de Rusia. „Nu trebuie să împingem țările europene spre Rusia, ci să o aducem spre noi. Sunt de acord cu o Europă serioasă”, a argumentat ea într-un interviu recent la Rai 3.
Desigur, Meloni pledează pentru regândirea conceptului de suveranitate națională în Italia și a relaţiei țării sale cu Uniunea Europeană. „Chestiunea suveranității este o dezbatere pe care trebuie să o ridicăm fără a fi nevoie să spunem că părăsim Uniunea Europeană. Problema este relevantă. Nu este o chestiune de dușmănie cu Europa, ci de o mai bună organizare a apărării interesului național împotriva Europei”.
La fel ca partenerii săi din Liga, Giorgia Meloni denunță și „imigrația ilegală” și solicită măsuri stricte pentru a preveni „sosirea masivă” a imigranților: de la închiderea porturilor pentru a preveni debarcarea navelor ONG-urilor, până la crearea de noi centre de supraveghere și deportare. Pe de altă parte, pozițiile sale sunt similare cu cele ale Vox în ceea ce privește respingerea politicilor de egalitate — pe care le defineşte drept „ideologie de gen”— și dobândirea de drepturi pentru comunitatea LGTBI.
Totuşi, Meloni și-a moderat discursul în timpul campaniei de dinaintea alegerilor. Într-un videoclip adresat presei internaționale, candidata partidului Fratelli d’Italia a condamnat în această vară „privarea de democrație și infamele legi antievreiești”. Sub pretextul că „fascismul este istorie cu zeci de ani în urmă”, ea a apărat ideea că partidul său „seamănă mai mult cu conservatorii britanici, republicanii americani sau Likud-ul israelian”.