Editorialistul freelance, care a semnat articole în Hollywood Reporter, Vanity Fair sau New York Magazine, în vârstă de 64 de ani, spune că s-a aflat timp de 18 luni în proximitatea preşedintelui Trump, de la campania electorală, la Casa Albă, şi a intervievat ”peste 200” de persoane, de la preşedinte la cei mai apropiaţi colaboratori ai acestuia, conform Agerpres.

După victoria surpinzătoare a candidatului republican, pe care l-a intervievat în 2016, Wolff i-a solicitat lui Trump accesul la Casa Albă pe care preşedintele ales nu i l-a refuzat. Jurnalistul a devenit apoi ”musca pe perete”, un obişnuit în Aripa de Vest, adunând în cartea sa confidenţele făcute de consilieri prezidenţiali şi anecdote savuroase. 

Una dintre ele, publicată miercuri de cotidianul britanic The Guardian, a dezlănţuit furia preşedintelui american care îl acuză pe fostul său consilier Steve Bannon că şi-a ”pierdut minţile” atunci când afirmă că fiul cel mare, Donald Trump Jr., a comis un act de ”trădare” prin întâlnirea avută cu o avocată rusoaică ce i-ar fi promis informaţii compromiţătoare despre Hillary Clinton. 

Originar din New Jersey, dar rezident de mult timp la New York, Wolff a fost de două ori laureat al premiului National Magazine, secţiunea comentariu, în 2002 şi 2004. Cea mai cunoscută carte a sa, publicată în 2008, este consacrată unui alt magnat, Rupert Murdoch, supranumit ”omul care face ştirile”. 

Jurnalistul omniscient 

În 2004, un portret apărut în New Republic evocă un personaj ”parţial editorialist de monden, parţial psihoterapeut, parţial antropolog social care îşi invită cititorii să fie ca o muscă pe peretele celor mai importanţi magnaţi”. 

Relatarea sa, având la bază conversaţii sau informaţii obţinute din surse indirecte, a stârnit scandal şi a provocat reacţii furioase. 

”Istoric vorbind, una dintre problemele omniscienţei lui Wolff este că, deşi poate că ştie totul, uneori mai şi greşeşte”, scria criticul literar David Carr în Washington Post, într-un comentariu referitor la cartea despre Murdoch. 

Jurnalista britanică Bella Mackie de la The Guardian spune pe Twitter că cea mai recentă carte a lui Wolff despre Casa Albă este ”foarte distractivă” după care adaugă că ”dacă îl cunoaşteţi foarte bine pe MW, vă veţi bucura de carte, dar nu trebuie să luaţi totul ca literă de lege”. 

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Sarah Sanders, a criticat vehement conţinutul cărţii, spunând că face referire ”la multe informaţii complet false” şi că Michael Wolff nu a avut decât o ”scurtă conversaţie telefonică” între 5 şi 7 minute cu preşedintele de la momentul preluării mandatului şi care nu a avut legătură cu preşedinţia. 

Preşedintele Trump, prin vocea avocaţilor personali, i-a cerut joi lui Wolff şi editurii Henry Holt & Co. să nu publice cartea lansată vineri, cu patru zile înainte de data programată iniţial, ameninţând că îi va da în judecată pentru defăimare, încălcarea dreptului la viaţă privată şi reavoinţă. 

În introducerea cărţii, Michael Wolff admite că ”multe dintre informaţiile despre ceea ce s-a întâmplat la Casa Albă în mandatul lui Trump sunt contradictorii; multe, în stilul lui Trump, sunt pur şi simplu false”. Aceste contradicţii sau diferitele faţete ale adevărului constituie ”firul” cărţii, spune autorul, adăugând că a publicat ”versiunea evenimentelor pe care a crezut-o adevărată”.