Dacă nu ar fi doar o contradicție în termeni, ASF ar fi singura instituție „independentă, autonomă și autofinanțată“ din lume unde salariile angajaților sunt plătite de milioane de clienți ai altor companii autonome
Autoritatea de Supraveghere Financiară nu poate fi independentă, autonomă și autofinanțată (așa cum o definește legea), atât timp cât contribuția a milioane de români la salariile angajaților săi numiți politic este un indicator concret și calculabil. Mai mult, spre deosebire de Banca Națională, de exemplu, al cărei model de organizare încearcă să îl preia, ASF nu întreprinde nici măcar o singură operațiune comercială care să-i aducă venituri, ea trăind exclusiv din sumele obținute prin taxarea unor afaceri private.
Mai mult, după cum ne arată chiar reprezentanții ASF, cea mai mare parte a acestor bani nu se duc spre achiziția de tehnică performantă, de exemplu, sau spre finanțarea unor activități specifice supravegherii, ci se transformă direct în salarii pentru cei peste 600 de angajați.
Calcule concrete bazate pe date cât se poate de reale arată că aproximativ 17% din comisioanele pe care administratorii fondurilor de pensii private obligatorii le cer clienților (adică majorităţii românilor salariați cu contract de muncă legal) sunt generate de taxele impuse de ASF. Dacă vă întrebați de ce polița CASCO este, în România, mai scumpă decât în țări dezvoltate ca Germania sau Franța sau de ce prețul asigurării RCA crește de la an la an, o parte din răspuns este și la ASF pentru că 0,3% din primele totale de asigurare încasate lunar (taxa de funcționare) dar și 1% din primele pentru RCA (contribuție pentru gestionarea bazei de date CEDAM) merg în pușculița Autorității. Aceasta înseamnă, potrivit estimărilor Capital, că societățile de profil au contribuit, în 2013, cu aproximativ 45 de milioane de lei. Cât despre bursă, este suficient să amintim declarația atașatului economic al Ambasadei Statelor Unite, care a spus cu subiect și predicat că taxale impuse de ASF sunt mult prea mari, fapt care ține investitorii departe de România.
Dacă vrei pensie, contribui la salariul altora
Situația fondurilor de pensii private obligatorii (pilon II) este cea mai bună dovadă că ASF trăiește, asemeni oricărei instituții bugetare, din banii plătiți de milioane de oameni care nu au altă opțiune. Practic, încasarea pensiei este strict condiționată de finanțarea veniturilor altor persoane, în speță, angajaților ASF.
Care este mecanismul? O parte a contribuțiilor obligatorii pentru pensie merge în fondurile administrate privat. La rândul lor, administratorii respectivelor fonduri sunt obligați să vireze în conturile ASF anumite sume sub titlul de taxe și comisioane. Este vorba despre două taxe de funcționare, una aplicată contribuțiilor brute ale clienților (0,38%), și alta aplicată activului net al fondului (0,008%), și de alte câteva taxe și comisioane pentru diverse operațiuni. În total, în 2013, administratorii au plătit sub această formă circa 26,1 milioane de lei, adică de peste două ori mai mult decât în 2012, după cum arată calculele Capital. Lanțul nu se întrerupe însă aici, întrucât cei care au până la urmă de suferit sunt cele 6 milioane de români care contribuie la fondurile de pilon II. O arată un calcul al Conso.ro bazat pe rata costurilor, indicator care relevă cu cât se reduce suma acumulată în contul de pensie din cauza comisioanelor aplicate de administratori. Rezultatul arată că peste 17% din valoarea comisioanelor plătite de clienți sunt generate de taxele impuse de ASF. De menționat și că, după înființarea ASF, taxele plătite de administratorii de pensii private au crescut.
Cine e „autonom“ face ce vrea cu banii din „autofinanțare“
Dacă cifrele seci, dar concrete nu sunt suficiente pentru a arăta adevărata natură a ASF, arbitrul unor piețe de peste 10 miliarde de euro, poate fi utilă părerea specialiștilor în drept. Capital a stat de vorbă cu mai mulți avocați cu experienţă în domeniul asigurărilor și al bursei, care au, deci, frecvent de-a face cu ASF. De la unul dintre aceștia aflăm care este utilitatea directă a autonomiei instituite prin lege.
„Ceea ce este lipsit de transparență este faptul că ASF-ul își stabilește singur bugetul de cheltuieli, fără a exista un criteriu de referință, mai ales pentru cele salariale, acceptabil la nivel european, cum este în cazul altor instituții, ROMATSA de exemplu. S-a instituit o obligație de corelare a salariiilor cu nivelul salariilor din BNR. Dar pe lângă aceste venituri cuvenite angajaților /membrilor ASF, există artificii financiare prin care aceștia să primească și alte beneficii dar care, deși legal au valoarea de venituri salariale, ele sunt calificate intern ca fiind venituri de altă natură (prime, bonusuri, sporuri)“, explică, pentru Capital, Liviu Chiric, avocat la societatea civilă de avocați Chiric Chiric.
„Mai mult, fiind instituție independentă, autonomă și autofinanțată, ASF se supune doar marginal controalelor Curții de Conturi. Curtea de Conturi are atribuții de control strict doar în ceea ce privește operaţiunile comerciale efectuate de ASF“, spune Chiric.
Mai clar, felul în care se dau prime, de exemplu, nu poate fi verificat de Curtea de Conturi.
Se prefigurează un plus în primul an de existență. Unde se duce excedentul?
Dacă în ceea ce privește sursa finanțărilor lucrurile sunt destul de clare, ceva mai greu de descifrat este structura cheltuielilor. Totuși, un lucru e clar: „În stuctura cheltuielilor, ponderea cheltuielilor salariale este majoritară“, spune Radu Soviani, purtătorul de cuvânt al instituției. Potrivit acestuia, autoritatea va prezenta structura exactă a cheltuielilor în raportul anual care va trebui să ajungă pe masa Parlamentului până la finele lunii iunie. Totuși, arată Soviani, ASF are ca obiectiv reducerea ponderii cheltuielilor salariale în favoarea „altor cheltuieli“, pe care nu le detaliază.
Rămâne neclar şi ce se întâmplă în situația în care veniturile instituției sunt mai mici decât cheltuielile sale. Purtătorul de cuvânt al ASF lasă de înțeles că, în cazul în care cele trei piețe supravegheate au un an prost, care se va traduce în încasări mai slabe pentru supraveghetor, este posibilă chiar o reducere de salarii în cadrul instituției.
„Veniturile ASF se obțin în funcție de volumul piețelor. Dacă piețele se contractă, veniturile sunt mai mici și se reflectă inclusiv în reduceri salariale“, explică Soviani. Și totuși, aflăm din aceeași sursă, eventualele deficite pot fi rezolvate și fără tăieri de cheltuieli. „Dacă, în urma unui an de activitate, ASF înregistrează un excedent de venituri față de cheltuieli, el se tezaurizează pentru acoperirea influențelor negative din anii nefavorabili. Prin urmare, în cazul unui deficit, el se acoperă din rezervele tezaurizate în anii favorabili)“, continuă reprezentantul ASF.
Un an cu excedent ar trebui să fie, dacă ne luăm după premise, chiar primul an de activitate, adică martie 2013-martie 2014, având în vedere că piața pensiilor private a crescut peste așteptări anul trecut, asigurările se estimează că vor avea de asemenea o creștere sau vor stagna în cel mai rău caz, în timp ce bursa a încheiat anul trecut cu rezultate cu mult mai bune decât în 2012.
Dacă adăugăm la așteptata creștere a veniturilor și faptul că Autoritatea a angajat un consultant care să îi ajute să restructureze instituția și să coreleze veniturile angajaților cu performanțele lor (adică să scadă cheltuielile), devine clar că ASF nu poate debuta decât cu dreptul în ceea ce privește raportul dintre veniturile sale și chletuilile pe care trebuie să le suporte.
Dacă analizăm rezultatele financiare ale celor supravegheați de ASF, vom observa că, de departe, ASF-ul este cel căruia îi merge cel mai bine.
Marius Diaconeasa, avocat
Ceea ce este lipsit de transparență este faptul că ASF-ul își stabilește singur bugetul de cheltuieli, fără a exista un criteriu de referință.
Liviu Chiric, avocat
Independenți numiți politic și plătiți de mediul privat
Independența instituțională a ASF este un aspect care ridică și mai multe semne de întrebare decât clamata independență financiară. În ce măsură pot acționa strict ca profesioniști persoane numite pe funcție printr-o procedură eminamente politică? „ASF nu este o instituție dependentă de buget, de stat, dar este dependentă de factorul politic, cum de altfel erau, în reglementările anterioare, şi instituțiile care acum o compun“, arată avocatul Liviu Chiric.
Dependența politică a ASF o susține și avocatul Marius Diaconeasa, de la Diaconeasa, Marica și Asociații, specialist în dreptul asigurărilor. „Raporturile juridice între Parlament șl Consiliul ASF sunt, în primul rând, raporturi de mandat, și nu de reprezentare legală, raportul de reprezentare fiind, în realitate, un raport accesoriu raportului de mandat. De aici rezultă că ASF-ul nu este altceva decât o „mână” a Parlamentului prin delegarea unei părți din puterea conferită de alegători“, susține Diaconeasa.
Legătura directă cu mediul politic este cu atât mai vizibilă cu cât trei dintre sefii executivi ai ASF (președintele și doi vicepreședinți) au fost membri ai unor partide politice și chiar au ocupat funcții de natură politică. Dan Radu Rușanu a fost membru marcant al PNL și deputat al acestui partid. Tot membru al PNL și eurodeputat ales pe lista respectivului partid a fost și primvicepreședintele Daniel Dăianu, în timp ce vicepreședintele Mircea Ursache a fost membru PSD.
Procedura de selectare și numire a membrilor ASF, aproape identică cu cea prin care erau numiți oamenii din consiliile CSA, CSSPP și CNVM, adică instituțiile care înainte de formarea ASF supravegheau asigurările, pensiile și Bursa, presupune o negociere politică. În comisiile de speciliatate ale celor două camere, partidele parlamentare negociază posturile de conducere în autoritate.
Numele persoanelor desemnate nici măcar nu are foarte mare relevanță în această negociere care, în general, reflectă numărul de voturi pe care fiecare partid în parte îl are în respectivele comisii. Calitățile omului desemnat pentru respectiva funcție contează doar atunci când el trebuie să se impună în fața partidului care îl va susține, în condițiile în care au fost rare situațiile când un membru de partid a votat altfel decât au făcut-o colegii lui parlamentari.