Te-ai săturat de dobânzile mici de la bancă? Pui bani deoparte pentru casă şi vrei să-i multiplici într-un fond de investiţii? Nu prea ştii cum să alegi între fondurile apărute precum ciupercile după ploaie? Regula de aur: compară fiecare amănunt din ofertele lor.

Cu un an în urmă, o doamnă drăguţă de la BRD încerca din răsputeri să mă facă să aleg fondul monetar Simfonia 1, deşi aveam nevoie de ceva cu variaţii mai mari, şi nu mi se potrivea acel produs. O altă consilieră, de la BCR, a făcut tot posibilul să găsească argumente pentru a mă convinge că BCR Dinamic mi se potriveşte cel mai bine. Şi dacă o persoană mai instruită ia în calcul doar până la un punct sfaturile, cei cu mai puţină experienţă şi mai neinformaţi pot face în acest fel alegeri la întâmplare.

Aşa că, dacă vreţi să puneţi banii într-un fond de investiţii, cel mai bine este să combinaţi ceea ce vă spune consultantul de la ghişeul băncii sau al societăţii de administrare a investiţiilor (SAI) cu citirea cât mai atentă a prospectului de emisiune şi cu orice alte informaţii pe care puteţi pune mâna. Poate părea exagerat să citeşti zece sau douăzeci de pagini de prospect la un plasament mărunt, de câteva milioane de lei, însă oricât de mică ar fi suma, nu merită să fie aruncată pe fereastră.

Oricum, în cadrul prospectului, nu toate amănuntele sunt demne de luat în seamă. Doar dacă investeşti o sumă considerabilă poţi fi interesat de toate detaliile prezentate de acesta. În mod normal, atenţia trebuie să se îndrepte către lucrurile care diferenţiază fondurile de investiţii.

Primul lucru de luat în seamă este comisionul pe care îl încasează societatea de administrare şi felul în care se calculează acesta. De cele mai multe ori, este vorba de un procentaj din activul net al fondului, mai mare sau mai mic, în funcţie de politica SAI. Un alt cost este dat de comisionul depozitarului, în general, în jurul a 0,05-0,1% din media activului net lunar.

Tot în ceea ce priveşte costurile, poate cele mai importante sunt comisioanele de răscumpărare şi, eventual, de cumpărare a unităţilor de fond. În funcţie de perioada pe care este planificată investiţia, se poate face o estimare a potenţialelor costuri cu comisioanele şi se poate lua decizia cea mai potrivită. Schemele de comisionare sunt dintre cele mai diverse, fiecare având punctele sale bune şi cele slabe.

Un alt element important în judecarea unui fond este politica de investiţii, care poate fi mai agresivă sau mai prudentă, în funcţie de profilul său. Evident, fondurile de acţiuni sunt mai riscante, dar pot aduce şi câştiguri mai mari (POT, nu o fac mereu neapărat, exemplu chiar anul acesta), iar la cele diversificate scad şi riscul, şi posibilitatea de câştig. La fondurile bazate pe instrumente cu venit fix, valoarea unei unităţi creşte aproape sigur (99,9% sigur) în termeni nominali, datorită specificului titlurilor în care se investeşte (obligaţiuni, în general), dar nu foarte mult şi nu neapărat peste rata inflaţiei. În ceea ce priveşte fondurile monetare, rolul lor nu este de multiplicare a investiţiilor, ci de păstrare a banilor pe termen scurt, la ele recurgând de obicei investitorii de la bursă, pentru că nu se percep comisioane, iar banii sunt protejaţi de inflaţie mai bine decât într-un cont curent la bancă.

Un investitor într-un fond de investiţii e bine şă ştie şi perioada minimă de investire recomandată de administrator (un an, doi, trei), pentru a-şi putea face un plan de viitor cât mai bun.

O metodă bună de a afla cât de expus la risc este un fond şi, eventual, cât de mulţi bani ar putea aduce este consultarea structurii portofoliului, fie pe site-ul societăţii de administrare (în cazul celor la care se poate) fie pe www.unopc.ro (Uniunea Naţională a Organismelor de Plasament Colectiv), la secţiunea „Evoluţie O.P.C.“. În funcţie de procentajul deţinut în activ de acţiuni, certificate de depozit, obligaţiuni etc., se poate estima riscul şi potenţialul de câştig pe termen scurt (câteva luni).

Nu în ultimul rând, se pot analiza şi performanţele precedente ale societăţilor de administrare. „Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a performanţelor viitoare“, însă îţi pot arăta dacă un administrator se pricepe sau nu să îţi înmulţească banii. Alte criterii bune de departajare sunt dimensiunile fondului (cu cât e mai mare, cu atât are mai multe posibilităţi de a „se mişca“ pe piaţa de capital), reputaţia societăţii care îl administrează şi gradul de transparenţă de care dă dovadă aceasta.