Regele Charles are cancer, dar continuă să se ocupe de treburile statului

Regele Charles al III-lea a fost diagnosticat cu cancer. În ciuda faptului că nu se cunoaște în mod precis despre ce tip de cancer este vorba, Palatul Buckingham a confirmat că suveranul britanic a început un tratament și a decis să își reducă unele din responsabilități.

Pe durata acestei perioade, regele Charles al III-lea va menține gestionarea afacerilor de stat și îndeplinirea obligațiilor sale oficiale, astfel că nu va renunța la atribuțiile constituționale. Cu toate acestea, există posibilitatea absenței suveranului de la anumite evenimente.

În perioada imediat următoare, programul regelui Charles va fi revizuit și gestionat de către consilierii săi, cu posibilitatea înlocuirii sale la numeroase angajamente publice.

„În mod regretabil, o serie de angajamente publice viitoare ale regelui vor trebui să fie reorganizate sau amânate. Majestatea Sa dorește să își ceară scuze tuturor celor care ar putea fi dezamăgiți sau deranjați ca urmare a acestui fapt”, a informat Palatul Buckingham.

Pe durata procesului de recuperare al regelui, se anticipează că regina va continua să participe la angajamentele regale.

În ciuda retragerii sale de la evenimentele publice, regele va menține participarea la întâlniri private, în calitatea sa de șef al statului Marii Britanii.

Pe scurt, rolul regelui este acesta:

1. Șef de stat britanic, cu puteri simbolice și ceremoniale.
2. Primește informări zilnice de la Guvern într-o cutie de piele roșie.
3. Întâlniri regulate private cu prim-ministrul la Palatul Buckingham, miercurea.
4. Roluri parlamentare oficiale, inclusiv numirea Guvernului și dizolvarea Parlamentului.
5. Găzduiește șefi de stat în vizită și se întâlnește cu ambasadorii.
6. Șeful Commonwealth-ului, reprezentând 56 de țări independente.
7. Șeful de stat pentru 14 regate Commonwealth și dependențe Coroanei.

Regele Charles, Regina Camilla
Regele Charles și Regina Camilla / SURSA FOTO: Dreamstime

Prințul William este următorul la tronul Marii Britanii

La 73 de ani, Charles, fiul cel mare al Reginei Elisabeta a II-a, a devenit rege al Regatului Unit și șef de stat al altor 14 teritorii, printre care Australia, Canada și Noua Zeelandă.

Primul născut al prințului Charles, Prințul William, este, la rândul lui, moștenitorul tronului Regatului.

Succesiunea la tron o urmează acum fiul său cel mai în vârstă, Prințul George, care ocupă, în prezent, a doua poziție în ierarhie.

Longevitatea pare să fie o caracteristică genetică în familia regală. Prințul Philip, tatăl regelui, a trăit până la vârsta de 99 de ani. El a decedat în 2021, la doar două luni distanță de aniversarea de 100 de ani. La rândul ei, mama lui, Regina Elisabeta, a trăit până la vârsta de 96 de ani, trecând în neființă în 2023.

Întreaga succesiune regală se va modifica atunci când Charles nu va mai fi. Prințul William ar urma să preia imediat tronul, iar Kate Middleton ar primi titlul de regină consoartă.

Dacă Regele Charles moare, Regina Camilla va deveni Regina Dowager

Potrivit informațiilor furnizate de Daily Mirror, Regina Camilla ar deține titlul tehnic de „regina văduvă” (regina Dowager). Acest titlu a fost inițial adoptat de regina Adelaide în circumstanțe similare, după decesul soțului ei, regele William al IV-lea.

În anul 1837, regele William a încetat din viață, iar soția sa a supraviețuit încă 12 ani. Toți copiii cuplului au trecut în neființă în copilărie, astfel încât coroana a fost transferată la nepoata lui William, regina Victoria.

În eventualitatea de a deveni văduvă, Regina Camilla dispune de mai multe opțiuni. Ea poate alege să se retragă la Ray Mill House, casa sa de la țară. Totodată, ea poate și să continue implicarea în activități caritabile, concentrându-se pe cauze esențiale precum sănătatea și sprijinirea victimelor violențelor.

Prințul William Kate Middleton
Prințul William și Kate Middleton / SURSA FOTO: Dreamstime

Marea Britanie nu are o procedură pentru transferul de atribuții în timpul tratamentelor medicale

În situația în care Regele Charles nu va putea îndeplini formal îndatoririle regale, responsabilitatea formală nu va fi preluată de Prințul William.

Nu există în istoria Marii Britanii un precedent care să oblige la o transferare formală de responsabilități de la monarh la moștenitor în timpul intervențiilor medicale sau tratamentelor de orice natură.

Nici măcar în cazul procedurilor minore ale regelui sau atunci când suveranul a fost sub anestezie generală în trecut, cum a fost cazul regelui George al VI-lea în 1951 pentru o intervenție la plămâni și al reginei Elisabeta în 2003 pentru o operație la genunchi, nu s-a realizat nicio transmitere oficială a responsabilităților.

De la bun început, este esențial să evidențiem că, în contrast cu un președinte, monarhul reprezintă doar o figură simbolică și nu deține puteri politice.

Conform Legii Regenței, în cazul în care suveranul urcă pe tron la vârsta de sub 18 ani sau în caz de incapacitate totală, persoana aflată pe locul doi în ordinea succesiunii devine regent (cu excepția situației în care și aceasta are sub 18 ani, caz în care este desemnată persoana de pe locul trei și așa mai departe).

Totuși, legea abordează și situația absenței temporare a suveranului, care nu necesită o regență, ci implica numirea unor Consilieri de Stat.

„Articolul 6 al Legii Regenței din 1937 permite monarhului să delegate anumite funcții regale Consilierilor de Stat dacă este absent din Regatul Unit (adică într-o vizită în străinătate) sau bolnav.

Brevetul regal (un document legal) specifică îndatoririle pe care acești Consilieri le pot îndeplini, care pot include ținerea ședințelor Consiliului Privat sau acordarea Asentimentului Regal la legislații”, anunță Parlamentul britanic.

Consilierii actuali de stat:
1. Regina Camilla
2. Prințul William
3. Prințul Harry
4. Prințul Andrew
5. Prințesa Beatrice

Începând cu 2022:
6. Prințesa Anne
7. Prințul Edward

Totuși, în ciuda întrebărilor adresate Palatului Buckingham cu privire la posibilitatea ca un Consilier de Stat să preia temporar atribuțiile Regelui Charles în timpul intervenției medicale pentru corectarea prostatei, a fost subliniat că nu se anticipează necesitatea unei astfel de măsuri.