Anul acesta, Guvernul a pompat in jur de 30 de milioane de dolari in patru din cele 30 de companii din domeniu, insuficient pentru a le aduce la rentabilitate. In aceste conditii, specialistii din domeniu cred ca singura sansa de supravietuire a ceea ce a mai ramas din industria de armament este aceea a atragerii de catre companiile romanesti a firmelor mari din domeniu, cu care sa semneze contracte de subfurnizori. Decebal Ilina, secretar de stat la Ministerul Industriilor si responsabil cu res
Anul acesta, Guvernul a pompat in jur de 30 de milioane de dolari in patru din cele 30 de companii din domeniu, insuficient pentru a le aduce la rentabilitate. In aceste conditii, specialistii din domeniu cred ca singura sansa de supravietuire a ceea ce a mai ramas din industria de armament este aceea a atragerii de catre companiile romanesti a firmelor mari din domeniu, cu care sa semneze contracte de subfurnizori.
Decebal Ilina, secretar de stat la Ministerul Industriilor si responsabil cu restructurarea companiilor din domeniul productiei de aparare, crede ca o a doua posibilitate de scoatere din faliment a acestei industrii este aceea a adoptarii asa-zisei legi offset. Romania ar urma sa adopte exemplul Cehiei, Ungariei si Poloniei, care prin legea offset au obligat companiile care au livrat armatei echipament militar sa produca o parte din subansamble sau piese de schimb si sa importe tehnologie din aceste tari. De exemplu, Lochkeed Martin a trebuit sa investeasca o buna parte din contravaloarea contractului de aproape un miliard de dolari semnat cu armata ungara intr-o capacitate de productie din aceasta tara.
Startul a fost deja dat de Uzina Mecanica de la Cugir si de Turbomecanica. Producerea la Cugir a componentelor de cutii de viteze pentru masinile din clasa A ale firmei Daymler Chrysler sau la Turbomecanica a combustoarelor pentru motoarele avioanelor militare americane sunt primele exemple de subcontractare in industria militara. La Cugir s-a incercat, de asemenea, sa se finalizeze un program de modernizare a liniei de producere de armament la standard NATO, in valoare de 26 milioane de dolari. Ilina spune ca, deocamdata, programul se gaseste inca in stadiul incipient. Se pare ca banii au fost indreptati in alte parti. Uzina Mecanica de la Sadu incearca la randul sau sa produca armament de calibru si la standarde NATO printr-un parteneriat cu un producator mondial.
„Din nefericire, noi nu avem bani pentru retehnologizare, iar asta inseamna ca singura sansa de supravietuire a companiilor din industria de aparare este aceea a parteneriatelor cu firme care sa asigure transferul de tehnologie”, spune Ilina.
Romaero Baneasa este foarte aproape de infiintarea unei societatii mixte cu grupul american Lockheed Martin, prin intermediul careia sa se repare avioanele Hercules C 130 aflate in dotarea Armatei romane, dar si pe cele din spatiul sud-est european. Simultan, grupul franco-german Eurocopter a promis ca va asigura transferul de tehnologie la IAR Brasov, cu ajutorul careia sa se finalizeze contractul de modernizare a flotei aeriene de elicoptere Puma Socat.
„Nu putem sa abandonam totul si sa ne resemnam la gandul ca vom importa totul din Vest. In definitiv, Armata romana totusi mai are nevoie de piese de schimb”, spune ministrul apararii nationale, Mircea Pascu. El pledeaza insa si pentru semnarea
unor contracte cu grupurile mondiale care ar urma sa ajute Romania in integrarea in NATO. Pana una alta, un lucru este cat se poate de cert: sectorul productiei de aparare a fost, pur si simplu, abandonat. Singura justificare cat de cat acceptabila este ca Romania a trebuit sa cedeze pietele externe, ca urmare a unor angajamente politice, legate in principal de aderarea la NATO. „Nu s-a gasit si, de fapt, nu s-a cautat nici o solutie”, spune Dan Mocanescu, secretar confederal pentru industria de aparare al Blocului National Sindical. „In mod normal, ar fi trebuit sa se inceapa cu modernizarea unor capacitati, conversia la productia civila a altora si, pentru ceea ce ramanea in afara acestor procese, se putea discuta si de disponibilizarea personalului”, spune Mocanescu.
Radiografia unei industrii falimentare
· Romania a livrat in ultimii ani la export armament in valoare de circa 30-40 de milioane de dolari, tinta pentru acest an fiind de 70-80 de milioane de dolari.
· Industria de aparare grupeaza, in prezent, circa 30 de unitati de productie, care angajeaza aproximativ 30.000 de salariati. Peste 10.000 dintre acestia ar urma sa fie concediati pana la jumatatea lui 2003.
· Statul roman a importat echipamente militare de 1,7 miliarde de dolari, dar nu are bani pentru comenzi interne pana in 2004.
· Companiile producatoare de armament sunt datoare peste 1.500 miliarde la buget si furnizori.
· Romania va exporta in Statele Unite, pana in februarie 2003, arme in valoare de 15 milioane de dolari. Acest contract se refera la livrarea de pistoale si arme usoare de tip AKM si de munitii fabricate in uzinele din Cugir, Sadu si Orastie.