Natalitatea scăzută şi creşterea speranţei de viaţă produc în întreaga lume dezbateri intense referitoare la vârsta de pensionare. În schimb, cifrele îngrijorătoare de la nivelul României nu impresionează companiile, care rămân fidele sloganului „la noi, media de vârstă este sub 35 de ani“. La finalul anului trecut, un studiu realizat de Asociaţia Americană a Pensionarilor (AARP), intitulat „Programul privind îmbătrânirea populaţiei“, a fÄ
Natalitatea scăzută şi creşterea speranţei de viaţă produc în întreaga lume dezbateri intense referitoare la vârsta de pensionare. În schimb, cifrele îngrijorătoare de la nivelul României nu impresionează companiile, care rămân fidele sloganului „la noi, media de vârstă este sub 35 de ani“.
La finalul anului trecut, un studiu realizat de Asociaţia Americană a Pensionarilor (AARP), intitulat „Programul privind îmbătrânirea populaţiei“, a făcut valuri, prin amploarea problemelor pe care le ridica. Astfel, conform statisticii AARP, până în 2050, două miliarde de persoane din întreaga populaţie a globului va avea peste 50 de ani, comparativ cu 600 de milioane în prezent. În România, problema este discutată izolat şi doar atunci când autorităţile îşi amintesc de numărul mare de pensionari comparativ cu cel al angajaţilor.
Potrivit ultimului „Studiu asupra forţei de muncă“ realizat de Eurostat (biroul de statistică al Comisiei Europene), în ţara noastră, mai lucrează doar 400.000 de români trecuţi de 65 de ani, jumătate dintre aceştia ocupându-se însă doar de agricultură. Explicaţiile acestui fenomen sunt la îndemână: companiile şi-au făcut un titlu de glorie din a angaja numai tineri, iar statul nu se grăbeşte să ia măsuri privind creşterea vârstei legale de pensionare din prezent – 60 de ani pentru femei, respectiv 65 de ani pentru bărbaţi. „Evident că, din punctul de vedere al sistemului, eu sunt interesat să existe cât mai mulţi contribuabili. Studiile ne-au demonstrat însă că femeile consideră creşterea vârstei de pensionare o ofensă, preferând ca după o anumită vârstă să se dedice nepoţilor, nu serviciului. Şi, cum directivele UE ne obligă la un tratament solidar, s-a decis să rămânem la aceste cifre“, explică ministrul Muncii, Paul Păcuraru. Există însă disparităţi evidente între politicile din domeniu de la noi, faţă de cele din state ale Europei de Vest, cum se poate vedea din caseta alăturată.
De la baby-sitter la manager de top
Pentru a vedea care sunt perspectivele celor care, pe viitor, ar decide să muncească şi după 65 de ani, am încercat să aflăm cu ce se ocupă cei 200.000 de români care au făcut deja acest pas (i-am lăsat deoparte pe cei cu ocupaţii agricole). În partea de jos a ierarhiei profesionale, un număr mai mare de angajaţi se regăseşte în companii de protecţie şi pază, de salubritate şi baby-sitting, dar şi în domeniul aparaturii tehnice sau al asistenţei medicale, spune Bianca Moraru Demeter, project manager al companiei de recrutare Professional.
În mediul corporatist, spre dezamăgirea tinerilor cu ambiţii de promovare rapidă, postul pentru care potenţialii pensionari sunt cei mai eligibili este cel de manager de top. Ioana Tot, senior consultant în compania de resurse umane Consulteam, enumeră câteva dintre motivele pentru care companiile preferă un manager cu o experienţă de câteva decenii în spate: „Un CEO trebuie să fie un personaj aparte în cadrul companiei, cu un bagaj de cunoştinţe suficient de bogat pentru a putea lua decizii strategice.“
Trecut de 70 de ani, Dan Ionescu, directorul pentru Europa de Est al General Electric, vorbeşte despre atuurile care îi recomandă pe cei de vârsta sa pentru asemenea posturi. „Cei trecuţi de 50 de ani s-au format în condiţiile în care nu puteau gândi antreprenorial şi trebuiau să asculte de un conducător, indiferent de calităţile sale. Astfel, după Revoluţie, cei care erau cu adevărat instruiţi, care aveau tendinţa de a se autodepăşi, sunt cei care au reuşit şi care se bucură astăzi de apreciere“, spune el. Printre trăsăturile esenţiale ale managerilor cu mulţi ani de experienţă, explică Ionescu, se numără faptul că aceştia „au capacitatea de a face diferenţa şi se străduiesc să înveţe încontinuu, pentru că ştiu cum e să trăieşti în altă cultură“. Mulţi manageri români de top trecuţi de jumătatea vieţii pot fi găsiţi în multinaţionale din industria IT, dar nu numai: Radu Enache (HP), Ştefan Cojanu (Oracle), Silviu Hotăran (Microsoft) sau Dan Bedros (Alcatel). Aşadar, la noi unele companii înţeleg să aplice politici de personal testate în state occidentale dezvoltate. Cât va mai dura până când autorităţile vor înţelege şi ele, e o cu totul altă poveste…
Lipsurile tinereţii
«Tinerii cred că pot face orice, fără să-şi dea seama că de fapt există nişte limite impuse de acumularea de experienţă şi de cunoştinţele în domeniu.»
Dan Ionescu, director executiv regional, General Electric
Munca la vârsta a treia
BALANŢĂ Din experienţa companiilor de recrutare contactate de Capital, printre atuurile pe care le are un angajat în vârstă se numără nivelul de cunoştinţe, experienţă şi competenţe sociale, stabilitatea pe post şi credibilitatea. Există însă şi neajunsuri: sunt conservatori şi orgoliosi, iar aşteptările salariale pot fi mai ridicate decât în cazul unui tânăr.
HĂRNICIE Potrivit „Studiului asupra forţei de muncă“ realizat de Eurostat, 70% din angajaţii în vârstă din Suedia se află încă în câmpul muncii. De altfel, toate statele nordice se remarcă prin numărul mare de salariaţi sexagenari. Situaţia se schimbă odată ce coborâm spre sud şi est. Astfel, dacă în Austria şi Ungaria unul din trei locuitori de peste 55 de ani lucrează, în Polonia, procentul este şi mai mic – de doar 28%.
PLANURI Potrivit Consiliului European de la Barcelona, din 2002, până în 2010, fiecare stat ar trebui să ridice cu cinci ani pragul de pensionare.
INIŢIATIVĂ Australia este singura ţară care a optat până acum pentru eliminarea completă a oricărei limite de pensionare.