Reuniţi la Pittsburgh la sfârşitul lunii septembrie, membrii G20 au sfârşit prin a se autoproclama organizaţia care se va ocupa de guvernarea economică mondială. Problema este că există unele state, a căror importanţă nu este deloc de neglijat, care nu sunt de acord cu această "preluare" a puterii. De curând, Hans-Rudolf Merz, şeful statului elveţian, s-a ridicat împotriva ideii de guvernare economică mondială deţinută de G20, întrucât această instituţie nu are legitim
Reuniţi la Pittsburgh la sfârşitul lunii septembrie, membrii G20 au sfârşit prin a se autoproclama organizaţia care se va ocupa de guvernarea economică mondială. Problema este că există unele state, a căror importanţă nu este deloc de neglijat, care nu sunt de acord cu această „preluare” a puterii.
De curând, Hans-Rudolf Merz, şeful statului elveţian, s-a ridicat împotriva ideii de guvernare economică mondială deţinută de G20, întrucât această instituţie nu are legitimitate şi este total lipsită de transparenţă atunci când discută despre probleme care privesc o lume întreagă.
Elveţia, prin vocea oficialului său, revendică o egalitate în drepturi, însă nu este singurul stat care nu este de acord cu monopolul G20. Singapore şi Qatar şi-au exprimat deja această nemulţumire. Deocamdată, nimeni nu le acordă nicio atenţie.
În cadrul Adunării Generale a ONU, mai multe state mici s-au revoltat că au fost excluse din G20 şi nu numai ele, ci chiar Organizaţia Naţiunilor Unite, dat fiind faptul că declaraţia finală a summit-ului G20 nu pomeneşte absolut nimic de ONU, deşi aceasta este singurul organism internaţional realmente legitim, întrucât reuneşte un număr foarte mare de naţiuni.
Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, este de părere că o eventuală constituire a guvernării economice ar trebui să asocieze toate statele lumii.
Thomas Weiss, analist şi expert în instituţii internaţionale, spune că „Doar Naţiunile Unite pot formula norme globale, pot fixa standarde globale, pot produce legi globale şi pot aplica tratate globale. Noul G20 cuprinde 4,2 miliarde de oameni, însă ceilalţi 2,6 miliarde sunt lăsaţi deoparte. Aceste persoane şi guvernele lor sunt indispensabile pentru rezolvarea problemelor globale”.
SURSA: „Le Temps”