Vine o nouă criză! De câte ori nu ați auzit acest lucru în ultimii ani? Și – culmea – cei care susțineau așa ceva păreau oameni serioși. Adevărul este că oamenii chiar au dreptate!
Economia Chinei se prăbușește. Prețul petrolului a ajuns aproape de cel al apei îmbuteliate și nu pare să-și revină prea curând. În plus, politica monetară a SUA este din ce în ce mai descurajantă în ceea ce privește dobânzile mici, ceea ce tinde să aprecieze dolarul. Iar peste toate acestea, riscuri de natură geopolitică – vezi refugiatii din Siria si Irak sau cazul anexării Crimeei de către Rusia – sunt mai degrabă aproape să producă necazuri din ce în ce mai mari decât să treacă fără urmări grave.
În 2008 am învățat că România nu se mai poate considera izolată – și protejată, în consecință – de restul lumii occidentale. Dacă Janet Yellen, actuala sefa a FED, strănută, sunt convins că Mugur Isărescu dă imediat fuga la buticul din coltul străzii de lângă BNR ca să-și achiziționeze un pachet de batiste de hârtie. Dacă prețul barilului de petrol scade în continuare, Dacian Cioloș sigur va fi de găsit la un moment dat, la ceas de taină, șușotind cu Mariana Gheorghe de la Petrom. Zilele în care asistam prostiți la iesirile publice ale unui prim ministru regretabil care ne explica de ce România nu trebuie să se teamă de o criză financiară globală au trecut demult. La fel și timpul în care un alt prim ministru regretabil ne povestea cum o să vină mulți chinezi cu frunze-n buze, lapte-n țâțe, drob de sare în spinare, pentru ca mai apoi să nu rămână din toată vorbăria absolut nimic. Este timpul ca cineva să mai și plătească pentru oalele sparte.
CITEŞTE ŞI 2008 vs 2016. Cât de vulnerabili suntem în faţa unei crize globale?
CITEŞTE ŞI Criza 2.0 Cât de reale ar putea fi îngrijorările
CITEŞTE ŞI Este iminentă o nouă criză ?
CITEŞTE ŞI Statele se împrumută, oamenii plătesc
Previziunile de creștere economică globală făcute de FMI pentru următorii doi ani depind în mare măsură de țările în curs de dezvoltare. Economiile avansate nu vor putea oferi mai mult decât un modest 2,1% creștere de la an la an. Iar tocmai economiile mai slabe vor trebui – mai degrabă mai devreme decât mai târziu – să plătească nota de plată pentru orice criza mondială ar putea să apară. România este una dintre aceste economii foarte vulnerabile.
Ce este de făcut? La cursurile de management am aflat că o companie nu poate să controleze decât mediul intern al propriei organizații. Mediul economic apropiat și cel îndepărtat pot fi eventual influențate, nicidecum determinate. Cu toate astea, compania poate să supraviețuiască multor probleme cu condiția să aibă o strategie corectă și dinamică. Exact asta are de făcut și actualul guvern. Să construiască o strategie din care să decurgă un set clar de priorități. Mai ales că este un guvern fără culoare politică, deci nu riscă să deconteze la alegeri o serie de măsuri nepopulare, dar necesare și benefice pe termen lung. Rămâne de vazut dacă Cioloș și ai săi va avea curajul să ducă la îndeplinire un asemenea plan.
Acest articol a apărut în ediția numărul 6 al revistei Capital, 8-14 februarie 2016.
