Cine poate crede că există chirii de un leu? Răspuns corect: Fiscul!

Românii declară fără probleme la Fisc că încasează din chirii câţiva lei pe an, în condiţiile în care Codul fiscal nu prevede plafoane minime pentru aceste venituri. În condiţiile în care chiriile au tot crescut în ultimii ani, ajungând la sute de euro pentru o garsonieră în Bucureşti, mulţi proprietari declară la administraţiile financiare că încasează doar câţiva lei de la chiriaşi. Situaţia pare hilară, dar este posibilă în lipsa unor reglementări privind p

Românii declară fără probleme la Fisc că încasează din chirii câţiva lei pe an, în condiţiile în care Codul fiscal nu prevede plafoane minime pentru aceste venituri.

În condiţiile în care chiriile au tot crescut în ultimii ani, ajungând la sute de euro pentru o garsonieră în Bucureşti, mulţi proprietari declară la administraţiile financiare că încasează doar câţiva lei de la chiriaşi.

Situaţia pare hilară, dar este posibilă în lipsa unor reglementări privind plafoanele minime pentru impozitarea acestui tip de venituri. În cazul chiriilor, nu există nicio prevedere în Codul fiscal care să-i oblige pe proprietari să declare o sumă minimă raportată la suprafaţă, zonă şi alte caracteristici ale locuinţei, aşa cum, de exemplu, există în cazul tranzacţiilor cu imobile. Singura constrângere impusă de Fisc este înregistrarea contractului, care se sancţionează cu amendă de la 500 la 1.000 lei. Astfel, cei mai mulţi proprietari îşi declară contractul la Fisc, de teama unor reclamaţii sau controale, dar la sume foarte mici.

„În practică, mulţi proprietari evită înregistrarea acestor contracte la administraţia financiară sau declară o valoare sub nivelul celei prevăzute în contract, astfel încât impozitul datorat la buget sa fie cât mai mic“, afirmă Sorin Istrate, managing partner Contexepert.

Potrivit Codului fiscal, contractul trebuie să fie declarat la administraţia financiară în termen de 15 zile de la data încheierii, iar impozitul este de 16% din venitul brut. În plus, proprietarul beneficiază de o cotă forfetară de cheltuieli de 25%, care poate fi dedusă. În aceste condiţii, impozitul efectiv ajunge la 12%. Persoanele care datorează impozit pe veniturile din chirii trebuie să facă plăţi anticipate, în timpul anului, în patru rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Proprietarii îşi asumă riscuri

În situaţia în care nu declară suma reală, proprietarii ar trebui să ştie că se expun unor riscuri, după cum explică Sorin Istrate. În primul rând, pot fi acuzaţi de evaziune fiscală, riscând să fie sancţionaţi penal. Pe de altă parte, le creează chiriaşilor posibilitatea de a se folosi de neînregistrarea fiscală a contractului ca să nu plăteasca chiria sau să o plătească doar la nivelul valorii declarate în contractul înregistrat la administraţie.

„În unele cazuri, rea­ua-credinţă a chiriaşilor poate ajunge până la a refuza părăsirea locuinţei închiriate. Potrivit legii, evacuarea se poate face doar prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, însă, pentru a-şi susţine punctul de vedere în instanţă, proprietarul are nevoie de un contract corect întocmit şi pentru care a îndeplinit toate demersurile legale“, spuen managerul Contexpert.

Cu toate că cei mai mulţi se feresc ­să-şi înregistreze contractele, considerând că această procedură are numai neajunsuri, însemnând plăţi la stat, ar trebui avute în vedere şi avantajele. Unul dintre beneficiile unui contract corect întocmit şi înregistrat la Fisc, este acela că proprietarul poate cere rezilierea atunci când chiriaşul nu a plătit timp de trei luni consecutive, nu a respectat clauzele contractuale, a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei sau are un comportament care face imposibilă convieţuirea ori impiedica folosirea normală a locuinţei.

Pe de altă parte, există şi persoane care declară chirii fabuloase la Fisc.

În 2009, de exemplu, un bucureştean a obţinut venituri din chirii de peste 10 milioane lei (circa 2 milioane de euro). În astfel de cazuri este vorba despre mai multe contracte de închiriere ale unor clădiri.

Aceste persoane au, în schimb, un tratament fiscal diferit. Cei care au venituri din mai mult de cinci contracte de închiriere sau subînchiriere la sfârşitul anului fiscal anterior sunt impozitaţi similar celor care obţin venituri din activităţi independente. Aceste persoane sunt obligate să ţină contabilitatea în partidă simplă şi să plătească impozit pe venitul net de 16% (faţă de aplicarea cotei de 12% asupra venitului brut în celelalte cazuri) şi contribuţia de asigurări de sănătate de 5,5%.

Contractul de închi­riere este reglementat de Legea locuinţei nr. 114/1996 şi de prevederile privind contractul de locaţiune dn Codul civil. Orice contract de închiriere ar trebui să respecte conţinutul minim de informaţii prevăzut în cele două acte normative.

91.000 contracte de închiriere au fost înregistrate în Capitală, în primele 9 luni din 2009, conform Direcţiei Generale de Finanţe Publice Bucureşti