Scad contribuțiile la asigurările sociale? Abia aștept să plece delegația FMI din București, fiindcă la finalul vizitei ne vom delecta cu obișnuita conferință de presă în cadrul căreia vom afla concluziile vizitei. Iar una dintre concluziile așteptate ar trebui să fie anunțul reducerii CAS. Cu cât? Unii, mai optimiști, vorbesc despre 5%, alții zic 2%-3%, pesimiștii spun că nimic. Ideea este că, în țara noastră, taxarea muncii se află la cote dintre cele mai înalte în Europa. Iar aceasta este neplafonată, adică nu există nicio limitare în ceea ce privește ce încasează statul de la contribuabil, ca în alte țări în care bunul-simț economic nu a murit încă. Cu toate acestea, nici guvernul actual, nici cel dinainte nu s-au arătat capabile să ia această hotărâre cât se poate de simplă: scăderea contribuțiilor sociale și încurajarea muncii. Avem jumătate din numărul de angajați pe care îi are Cehia, de pildă, la mia de locuitori. Adică la București un angajat susține vreo patru asistați social, iar în Praga omul care muncește este nevoit să susțină doar alte două persoane. În condițiile astea, mai miră pe cineva faptul că nivelul de trai de aici este net inferior celui de pe malurile Vltavei?
Pe lângă faptul că munca este taxată cu vreo 45% – respectiv cam o treime din banii care sunt plătiți pentru orice om care muncește în România intră în buzunarele găurite ale statului – politicienii noștri vor să îngreuneze și mai mult accesul pe piața muncii. Vor să mărească salariul minim obligatoriu! Nu vă grăbiți să credeți că e un lucru bun. E chiar foarte rău. Fiindcă orice angajator va trebui să plătească mai mult pentru angajații săi. În ciuda faptului că la televizor îi veți auzi pe membrii Guvernului lăudându-se cu această măsură și promovând-o ca pe o bucată de zăhărel în gura votanților, să știți că e mai degrabă o veste proastă. Fiindcă – statistic demonstrat – această manevră va duce la creșterea șomajului și la rigidizarea pieței muncii. În plus, e bine să înțeleagă toată lumea că măsura de creștere a salariului minim nu este făcută de dragul muncitorilor, ci din grija pentru bugetul de stat care va primi lunar niște bănuți în plus. De unde? Tot de la noi, cei care muncim. Banii noștri, care produceau efecte în economia reală, vor fi astfel mutați un picuț mai aproape de conturile din țări exotice ale baronilor locali și ai clientelei de partid.
Iată deci cum un joc cu suma zero va putea fi promovat înainte de alegerile prezidențiale drept un act de mare curaj și „îndreptare“ istorică de către ilustrul nostru conducător, Ponta. Astfel, faptul că mută niște bani din buzunarul său stâng în cel drept îi va da ocazia marelui aburitor de profesie să se promoveze ca și când ar fi făcut două mișcări în beneficiul populației. Doar că populația, săraca de ea, o să o ducă din ce în ce mai prost, fără să înțeleagă ce-a lovit-o. Cam ăsta este scenariul preconizat pentru 2014. Iar asta-mi aduce aminte că – se spune – dacă la masa de poker nu te-ai prins în primele 15 minute cine este fraierul, concluzia nu poate fi decât una singură: chiar tu ești ăla. Vă las pe dumneavoastră, cititorii mei, să depistați cine are poziția de Popa-Prostu în tot jocul nostru de-a social-democrația.
Claudiu Şerban,
director editorial, Capital