Xi Jinping, a fost ales joi în funcţia de preşedinte al Chinei – post care îi era destinat după ce a devenit secretar general al Partidului Comunist Chinez în noiembrie 2012 – este un om al consensului care, mai ales, a ştiut să-i mulţumească şi pe unii şi pe alţii, comentează EFE.

Înalt, deschis şi sigur pe el, a ştiut să facă în provincii carieră, departe de centrul de putere de la Beijing, şi şi-a creat o imagine de om pragmatic, capabil să rezolve probleme grele, şi discret, într-atât încât până de curând era cunoscut mai mult pentru faptul că era căsătorit cu Peng Liyuan, o cunoscută interpretă, decât pentru funcţiile sale. În contactele sale pe plan extern a lăsat impresia că este un om cu care se poate dialoga. Deşi Xi nu a dat încă semne concrete despre cum intenţionează să guverneze, sunt indicii că stilul său de conducere va fi diferit de cel al tehnocratului Hu Jintao, adaugă sursa citată.

În cele cinci luni de când i-a succedat lui Hu ca lider al Partidului Comunist Chinez, în presa oficială s-au publicat fotografii care-l arată în familie, de exemplu, îngrijindu-l pe tatăl său aflat în căruciorul cu rotile înainte de a deceda în 2002 (în China este mai puţin obişnuit ca demnitarii să fie văzuţi în afara scenelor oficiale). Analiştii mai evidenţiază faptul că, spre deosebire de Hu Jintao, despre care nu sunt cunoscute cu certitudine nici măcar date de bază precum locul exact al naşterii, s-au furnizat numeroase detalii biografice despre noul lider, de la înclinaţia lui spre filmele de acţiune de la Hollywood până la absenţa sa la naşterea fiicei sale, Xi Mingze, ca urmare a programului său încărcat.

Născut la Beijing în 1953, Xi este unul dintre aşa-numiţii ‘prinţi’ comunişti sau fii de familii de înalţi demnitari ai regimului. Tatăl său, Xi Zhongxun, a fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist Chinez, însă în 1962, pe atunci vicepremier, a căzut în dizgraţie şi a ajuns la închisoare. Fiul, ca şi alţi tineri în timpul revoluţiei culturale, a fost trimis la ţară, în provincia Shaanxi, pentru a se reeduca şi ‘a învăţa de la mase’. Singurătatea trăită acolo şi munca fizică grea l-au făcut să critice mereu revoluţia culturală, însă, în acelaşi timp, a decis – potrivit dezvăluirilor Wikileaks – ‘să supravieţuiască fiind mai roşu ca oricine’.
La întoarcerea sa la Beijing, a studiat ingineria chimică la Universitatea Tsinghua, pepinieră de lideri comunişti (şi Hu Jintao s-a format acolo). În anul 1974 a devenit membru al Partidului Comunist Chinez, care l-a transferat în provincia Hebei, ca secretar local al formaţiunii. În anii 1980, ca lider intermediar în Hebei, a vizitat statul american Iowa, vizită despre care a vorbit cu căldură şi pe care a repetat-o după un sfert de secol, ca vicepreşedinte al Chinei. De la Hebei a fost promovat în posturi tot mai relevante în provinciile Fujian şi Zhejiang. În Fujian, Xi, divorţat de prima soţie, Ke Lingling, după trei ani de căsnicie, a cunoscut-o pe Peng, cântăreaţă de renume şi cu care s-a căsătorit în 1987. Fiica sa, Xi Mingze, studiază la Universitatea Harvard sub un pseudonim, potrivit presei americane. În 2007, el a fost numit secretar al Partidului Comunist Chinez la Shanghai, după ce predecesorul său, Chen Liangyu, a fost înlăturat din funcţie din motive de corupţie. În acelaşi an a intrat în Comitetul Permanent al Biroului Politic şi, după un an, a devenit vicepreşedinte al Chinei, post care îl situa ca principal favorit pentru a deveni liderul cel celei de-a ‘cincea generaţii’ a regimului comunist. În fruntea ţării va rămâne în următorii zece ani, o etapă-cheie în care China speră să devină prima economie mondială. Xi va trebui să decidă cum îşi pune amprenta pe acest deceniu, comentează sursa citată.

Noul premier, un liberal de origine modestă

Noul premier al Chinei, Li Keqiang, numit vineri în fruntea guvernului gigantului asiatic, este un om politic care îmbină modeste origini rurale cu tendinţe liberale, transmite EFE. Li, din noiembrie 2012 ‘numărul 2’ al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, preia o funcţie cu iluştri predecesori (de la Ciu Enlai la Wen Jiabao) şi este cel care se ocupă de adevărata guvernare de zi cu zi a ţării, în comparaţie cu postul mai ideologic şi simbolic al preşedintelui (începând de joi, Xi Jinping).

Spre deosebire de predecesorul său Wen, acest politician în vârstă de 57 de ani nu are, pentru moment, strălucire mediatică: viaţa sa privată este puţin cunoscută, este din provincia Anhui, cu marcat caracter rural şi de unde au plecat multe persoane către marile oraşe chineze. Tatăl său era un funcţionar local de rang redus din Anhui, unde s-a născut la 1 iulie 1955, iar soţia sa este profesoară la o universitate din Beijing. Ca şi mentorul său – fostul preşedinte Hu Jintao – şi-a început formarea politică în Liga Tineretului Comunist, în care a intrat în timpul Revoluţiei Culturale, epocă în care, cu mulţi alţii din generaţia sa, a fost trimis la grelele munci ale câmpului.

La sfârşitul anilor 70, a ajuns în capitală avid de cunoştinţe şi s-a înscris la Drept la Universitatea din Beijing, studii pe care le-a completat cu un doctorat în economie. În perioada în care a fost student, autorităţile universitare l-au evidenţiat ca ‘superior pe plan moral şi intelectual’, ceea ce l-a ajutat în ascensiunea politică, la preluarea conducerii în provincia Henan, la numai 43 de ani. Totuşi, mandatul din Henan a fost marcat de unele probleme (de la grave incendii până la o creştere a criminalităţii în provincie), pe care, potrivit criticilor săi, le-a abordat cu o anumită ‘pasivitate’. În plus, Li s-a luptat în Henan cu o altă gravă problemă, declanşată înainte de sosirea lui la putere în provincie, contagierea cu HIV a mii de persoane în cadrul unui comerţ ilegal cu sânge care a condus la propagarea maladiei SIDA, până atunci aproape necunoscută în ţară, în zone sărace şi rurale. Cu toate acestea, Li a reuşit să urce zece locuri PIB-ul din Henan, ceea ce i-a adus faima de bun administrator economic, lucru reuşit şi la următoarea sa destinaţie, provincia Liaoning (nord-est), unde a soluţionat problema şomajului într-o zonă în care reconversia industrială făcuse ravagii.

În 2007 a intrat în Comitetul Permanent al partidului, selectul grup de şapte membri care formează cel mai înalt organ de putere al formaţiunii. După numai un an, a devenit vicepremier responsabil cu finanţele şi economia. În această funcţie s-a remarcat ca aparţinând aripii mai liberale a guvernului şi pentru că a cerut, de acum doi ani, schimbarea structurii economice şi stimularea cererii interne, pe linie cu predecesorul său Wen. Într-o telegramă divulgată de Wikileaks, Li era definit ca ‘angajat şi bine informat’. Una dintre reţetele lui pentru combaterea inegalităţii economice din ţară constă în modernizarea modelului agrar pentru a-l face ‘competitiv şi eficient’.

În vârstă de 57 de ani, Li Keqiang va trebui să supervizeze enorma maşină guvernamentală însărcinată să aplice alegerile Partidului Comunist Chinez /PCC/, în care el este unul dintre cei mai înalţi responsabili, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic. El îi succede lui Wen Jiabao, care a condus timp de 10 ani, sub preşedinţia lui Hu Jintao, spectaculosul boom economic chinez marcat de o creştere medie de peste 10%, dar acum redusă de anul trecut la mai puţin de 8%. Li Keqiang, un tehnocrat vorbind fluent engleza, va avea ca sarcină principală să reorienteze modelul economic chinez spre o creştere mai mult orientată spre consumul populaţiei decât spre marile proiecte de infrastructură din ultimii ani.

Wang Yi, numit ministru de externe


Wang Yi, un diplomat în vârstă de 59 de ani responsabil din 2008 de relaţiile cu Taiwan, a fost numit sâmbătă ministru de externe al Chinei, succedându-i în funcţie lui Yang Jiechi, promovat în Consiliul de Stat, a anunţat parlamentul pe site-ul său de internet, după cum transmite AFP. Patru vicepremieri, între care fostul preşedinte al provinciei meridionale Guangdong, Wang Yang, au fost de asemenea numiţi în cabinetul lui Li Keqiang, noul şef al guvernului de la Beijing, în cadrul căruia guvernatorul Băncii centrale Zhou Xiaoshuan îşi menţine postul.

Wang Yi, care lucrează în Ministerul de Externe de peste 30 de ani, a fost ambasador în Japonia din 2004 până în 2007, o experienţă care s-ar putea dovedi utilă în contextul în care relaţiile dintre Beijing şi Tokyo sunt tensionate din luna septembrie anul trecut din cauza unui conflict teritorial. În funcţia de consilier de stat, Yang Jiechi devine cel mai înalt responsabil al politicii externe chineze, un post ocupat până acum de Dai Bingguo.

Ceilalţi trei vicepremieri sunt Zhang Gaoli, unul din cei şapte cei mai importanţi lideri din Partidul Comunist, fosta consilieră de stat Liu Yandong şi Ma Kai, până acum secretar în Consiliul de Stat (cabinet ministerial).

Printre noii miniştri figurează Lou Jiwei la Finanţe, până acum şeful Fondului suveran chinez CIC, şi Gao Hucheng la Ministerul Comerţului.

Sursa: Agerpres