Lucian Croitoru, fost premier desemnat, care a revenit pe postul de consilier al guvernatorului BNR, susţine că România are un program de guvernare care nu include promisiunile din campanie: reduceri de taxe, subvenţii şi ajutoare sociale.

 

„În prezent, programul economic al guvernului e regăsit în acordul cu FMI, iar în acest acord nu este prevazută nicio majorare de taxe”, a declarat Lucian Croitoru, în cursul zilei de vineri, în exclusivitate pentru capital.ro.

 

Traian Băsescu a anunţat, în dezbaterea de pe 3 decembrie, că doreşte reducerea cotei unice la 14%. Mircea Geoană avea în vedere eliminarea impozitului forfetar şi reducerea contribuţiilor sociale.

 

Potrivit fostului premier desemnat, promisiunile electorale referitoare la micşorarea de taxe sau acordarea de ajutoare implică shimbări de priorităţi la nivel de buget, care nu pot fi realizate peste noapte. „Orice creştere a taxelor ar frâna economia, care nu s-a relansat încă şi nu o va face înainte de jumătatea anului 2010, iar orice reducere de taxe ar crea o problemă de stabilitate macroeconomică. Şi aşa ţinem greu deficitul în limitele programate, ca să îi mai dai şi o lovitură în partea de reducere de taxe”, avertizează fostul premier desemnat.

 

Ajutoare sociale fără sursă de finanţare

 

În campania electorală, Traian Băsescu a fost mai rezervat cu promisiunile de ajutoare sociale, susţinând că doreşte o utilizare mai eficientă a banilor publici. Mircea Geoană a promis, însă, pensii pentru femeile casnice, locuinţe pentru tineri, subvenţii pentru sere şi pentru agricultori, scutiri la plata ratelor la credite pentru 12 luni, renunţarea la concedierile prevăzute în acordul cu FMI, care vizau sectorul bugetar.

 

 

„Sunt foarte multe rigidităţi în buget care nu vor permite o schimbare a priorităţilor, rigidităţi precum obligativitatea ca învătământul să aibă în fiecare an alocată o sumă echivalentă cu 6% din PIB etc. Sunt şi alte fonduri care au procent fix din PIB, care trebuie respectate”, a adăugat Croitoru.

 

„Cred ca este imoral să ştii că ai probleme grave în ceea ce priveşte cheltuielile şi ineficienţe majore şi, în acelasi timp, să decizi să creşti taxele ca să finanţezi astfel de cheltuieli. Acest lucru nu este corect nici din punct de vedere economic, dar nici din punct de vedere moral, pentru ca banii respectivi sunt bani publici”, mai susţine Croitoru.

 

Consilierul guvernatorului BNR consideră că este esenţial ca viitorul guvern să menţină acordul cu FMI: „O anulare a acestuia va determina efecte negativ în lanţ: în primul rând deprecierea monedei naţionale în raport cu euro, apoi creşterea inflaţiei, a ratelor dobânzii şi asa mai departe”. Pe de altă parte, Croitoru susţine că, dacă nu se fac greşeli de politici macroeconomice, nu va exista o deteriorare a ratei de schimb anul viitor. „Dimpotrivă, putem vedea mici aprecieri. Nu vor fi abateri semnificative”, a precizat Croitoru.

 

Un alt avantaj pe care acordul cu FMI îl va crea pentru economie este impunerea adoptării legii responsabilităţii fiscale. Lucian Croitoru a explicat ca acest proiect de lege, parte din măsurile asumate în faţa instituţiilor financiare internaţionale va stabili pentru următorii 4 ani o ţintă de deficit clară.

 

CARE SUNT OBLIGAȚIILE ROMÂNIEI FAȚĂ DE FMI

 

–        ţinte clare pentru deficitul bugetar: 7,3% în 2009, 5,9% în 2010, 3% în 2011;

–        ţinte pentru rezervele valutare;

–        limite maxime pentru cheltuielile primare de la buget (cele cu salarii şi cele cu bunuri şi servicii);

–        adoptarea legii responsabilităţii fiscale care „ va stabili, în urma coordonării cu FMI şi cu Banca Mondială, proceduri îmbunătăţite de elaborare a bugetelor multianuale; va stabili limite privind rectificările bugetare efectuate în cursul anului; va prevede reguli fiscale privind cheltuielile, datoria publică şi deficitul primar; va crea un consiliu fiscal care să asigure o analiză independentă şi de specialitate; va crea cadrul de emisiune şi gestionare a garanţiilor şi a altor obligaţii colaterale”, după cum se arată în Scrisoarea de angajament faţă de FMI;

–        reducerea numărului de salariaţi din sectorul bugetar printr-o rată de înlocuire de un angajat nou la şapte plecaţi;

–        adoptarea legii unice de salarizare a bugetarilor care să elimine practica prin care, datorită sporurilor şi stimulentelor, veniturile angajaţilor la stat ajungeau să fie de câteva ori mai mari decât salariile de bază;

–        reforma sistemului de pensii, urmârindu-se creşterea numărului de persoane care contribuie la sistem.