Mai bine sarac, dar linistit si sanatos, decat bogat si cu ore la psihiatru. Pentru unii, un rationament antiprogresist, dar, pentru majoritatea covarsitoare a romanilor, acesta este principiul dupa care isi intemeiaza viata. Concluzia, desprinsa din cel mai recent sondaj Insomar, i-ar putea dezamagi pana si pe moderatii impacati cu ideea ca suntem un popor mai lenes, dar cu mult noroc. Deopotriva de descurajanta ar trebui sa fie si pentru cei care cred cu tarie in teoria nevoii de multiplicare rapida a exponentilor clasei de mijloc, considerata vehicul al prosperitatii societatii in ansamblu. Deocamdata, tindem sa masuram acest indicator prin cat de mult ne permitem sa incarcam cosul de la supermarket. Noi, romanii, am ridicat la rang de virtute viciul de a consuma din ce in ce mai mult. O arata cifrele; “gratie” expansiunii consumului am avut o crestere economica de invidiat. si cui ii pasa, in afara de economisti, ca in acest timp productia si productivitatea au crescut cu viteza melcului? Acelasi studiu Insomar scoate la lumina un amestec de blazare, neincredere si deficit de informare in randul romanilor atunci cand subiectul este plasarea economiilor personale. Decat sa joace la bursa, incercand sa-si inmulteasca banii stransi la saltea, cei mai multi prefera sa se duca la banca, desi randamentul obtinut din acest plasament este mult inferior primei optiuni. De ce? Simplu: ei cred ca este mai sigur daca procedeaza asa. Romanul obisnuit nu este dispus sa-si asume riscuri. si asta pentru ca, dupa cum releva sondajul amintit, are o perceptie negativa despre ceea ce inseamna risc. Aceasta expresie este asociata nu cu sansa si noroc, ci cu pericol sau primejdie. Caz in care sefii Bursei au o problema. Optimismul lor atunci cand au anuntat ca se asteapta ca in cinci ani sa joace la bursa 300.000 de romani, adica de 25 de ori mai multi decat acum, pare hazardat in acest context. Vorba cuiva: un optimist este cineva care s-a suit in copac ca sa nu-l prinda leul, dar se bucura de peisaj.
