Dincolo de spectacolul grotesc, oamenii vor simţi efectiv mâna statului în buzunarul propriu cam de prin 10 august.
Țara e zguduită de o nouă întrecere socialistă: reducerea numărului de funcţionari la stat. Unii zic cinic, dar fără vreo analiză minuţioasă că ar trebui „tăiaţi“ 70.000, alţii supralicitează la 100.000 – hălcile însângerate ale unor instituţii publice ciopârţite au devenit trofee de aşa-zisă bună guvernanţă. Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, le spune verde-n faţă guvernanţilor să se abţină cu cifrele. Pe de altă parte, funcţionarii competenţi care au mai rămas pe baricada statului se pregătesc fie să plece, fie fac din ce în ce mai puţin. Rezultatul: României îi scade şi puţina capacitate administrativă pe care o avea, iar nesiguranţa atacă instituţiile din interior, asemenea unor lemne putrede, ciuruite de carii. Mentalitatea de luptă de clasă atât de dragă lui Marx trăieşte încă în România anului 2010. Nu se mai contrapune clasa muncitoare opresorilor burghezi, ci, în mod idiot, sectorul privat sectorului de stat. Luăm un exemplu – Rodipet – este sector de stat sau privat? În fapt, este o companie repreluată recent de stat de la un acţionar privat (dubios) şi falimentată tot pe mâna statului, spre disperarea trusturilor de presă care mai aveau bani de încasat şi spre satisfacţia DNA-ului, care instrumentează un dosar post-mortem. „Băieţii deştepţi“ din energie, de pildă, or fi ei privaţi, dar au în continuare bine mersi contracte la Hidroelectrica. Hidroelectrica însăşi nu poate fi amestecată în vreun fel cu Direcţia de Cultură Mehedinţi, de pildă, amorful şi tembelul concept de „sector de stat“!
Pe lânga lupta retorică între „stat“ şi „privat“, s-a mai creat o confuzie mediatică. Atenţie: nu tuturor bugetarilor li se va reduce salariul cu 25%. Fondul Monetar Internaţional nu face decât să ceară instituţiilor reducerea fondului de salarii cu 25%! Adică nu doar lefuri, ci şi diurne, deplasări, sporuri, tichete şi prime. O parte din economii ar putea fi realizate prin reducerea la minimum a fâţâielilor de colo colo. Suplimentar, se vor mai reduce pe hârtie nişte posturi bugetate deja, pentru că la artificii bugetare nu ne întrece nimeni. Apoi, va sosi şi etapa reducerilor de personal. Daţi-mi voie să mă îndoiesc că vor pleca 100.000 de bugetari în şomaj – asta nu s-a făcut nici în anii ’90 în România, când Ciumara spunea că „mai bine mor o mie de oameni acum decât un milion mai târziu“. Dacă se fac disponibilizări, însă, celor rămaşi în instituţii nu mai e nevoie să li se ciopârţească salariul cu 25%, ci cu mai puţin, proporţional cu efectul disponibilizărilor asupra fondului de salarii.
Dincolo de spectacolul grotesc, oamenii vor simţi efectiv mâna statului în buzunarul propriu cam de prin 10 august, când vor lua salariile diminuate aferente lunii iulie. Drept urmare, deşi la moţiune au protestat în faţa Parlamentului sub 700 de oameni, probabil că în septembrie vor fi mai mulţi – mai mulţi care vor cădea sub efectul ciopârţirii!
Răzvan Orăşanu a fost consilier al primului-ministru (2005-2009)
