In contrast cu logistica bine organizata a multora dintre vecinii nostrii (Ungaria si Polonia s-au prezentat la cel mai inalt nivel) Romania a fost reprezentata de un personaj solitar si nemandatat de nimeni, ajuns acolo “din entuziasm”. Personajul se intampla sa fi fost in trecut redactor sef adjunct al Evenimentului Zilei: Ciprian Rădăvoi, in prezent doctorand in drept la University of International Business and Economics din Beijing.

Reporter: Cum ati ajuns sa reprezentati Romania la o conferinta unde se decide destinatia a miliarde de dolari?
Ciprian Rădăvoi: Din entuziasm si din greseala. Entuziasmul de a crea relatii si a insista aici ca Romania e o destinatie perfecta pentru investitii, si greseala sa cred ca o sa fiu sustinut de-acasa. In final am fost doar eu si doi colegi chinezi de la universitate, un baiat si-o fata – dar am facut o treaba excelenta, a fost coada de investitori la standul nostru.

Reporter: Coada pentru ce, ce aveati de oferit?
CR: Oportunitati de investitii in judetele Iasi si Cluj. Acolo s-a intamplat sa cunosc autoritatile locale, care s-au miscat excelent cand au sesizat oportunitatea ce li se ofera, aceea de a-si expune gratis, la o conferinta elitista si scumpa, oferta pentru investitorii chinezi. De fapt, toata povestea asta ar putea avea ca motto: “Nu lasa oportunitatea nefolosita!”. Chinezii au sesizat oportunitatea de a ma folosi pentru a afla de proiecte profitabile in tara mea, autoritatile locale mentionate au reactionat rapid si au folosit la randul lor o oportunitate oferita gratis.

Reporter: Totusi, cum ati ajuns acolo?
CR: Din calitatea de doctorand in drept ce lucreaza la o teza potential interesanta pentru chinezi, am beneficiat de ceva atentie, si am fost luat in serios cand vorbeam despre potentialul fantastic al Romaniei. Am avut si noroc sa dau peste o indrumatoare de doctorat de o extraordinara calitate umana si profesionala, si in general de o echipa profesionista la universitate, care e una din universitatile de top in China. Probabil, unul dintre ei m-a recomandat cuiva, nu stiu. Cert e ca am fost chemat la o discutie de catre cineva din ministerul comertului, cu atributii in identificarea de piete pentru investitii, tipul mi-a facut o excelenta impresie de profesionism si eficienta. Mi-a spus ca ma poate ajuta sa promovez gratuit Romania ca destinatie pentru investitii, si m-a rugat sa fac o lista cu proiecte profitabile care ar avea nevoie de finantare chineza, pentru a o trimite birourilor provinciale, care la randul lor urma sa o popularizeze in randul potentialilor investitori. Am facut lista cu ajutorul profesionistilor din cele doua locatii mentionate (Primaria Campia Turzii, si Consiliul Judetean Iasi) fara sa mai extind cercetarea si la alte locatii, din lipsa de timp si resurse. Oricum, la faza aceea, nu anticipam ca istoria va capata o asemenea amploare.

Reporter: Si conferinta? Trebuie ca e foarte scumpa.
CR: Da, taxa de participare e ridicata, dar mie mi s-a oferit gratuit. Dupa ce au consultat proiectele, am primit deodata vestea cea mare: “Sunt foarte interesante, vei merge cu ele la Conferinta pentru investitii. Poti adauga oricate vrei. Ai speech si stand propriu unde poti sa le prezinti”. Fireste ca am solicitat imediat ajutor institutiilor abilitate pentru a populariza in tara aceasta sansa – cum puteam de unul singur sa creionez o oferta de proiecte care sa acopere toata tara? Dar Conferinta nu a fost considerata interesanta de catre autoritatile romane pe care le-am contactat, si atunci m-am hotarat sa merg inainte doar cu ce aveam deja in portofoliu ca proiecte, si sa-mi pregatesc singur logistica – steag romanesc, banner, discurs, mape de prezentare a beneficiilor pe care le au investitorii in Romania etc.

Reporter: Cum a fost conferinta?
CR: O manifestare imensa, cum fac chinezii. Cam 2000 de delegati, participare la varf din partea guvernului chinez si institutiilor abilitate in politica “Go Global”, organizare perfecta, pe module. Eu am participat la “Project release and matchmaking”, adica punerea in contact a partilor interesate pe proiecte concrete.

Reporter: Proiecte din ce domenii?
CR: Chinezii prefera, dupa cum stiti, proiecte mari in infrastructura si energie, de aceea o conferinta la asemenea nivel nu s-a potrivit neaparat cu ce aveam eu in portofoliu. Ar fi fost mai potrivit daca cineva de prin administratia publica de la noi ar fi raspuns apelurilor mele, si puteam prezenta aici megaproiecte. Am strans ce-i drept si pe micile mele proiecte destul interes – voi afle in zilele urmatoare care se va si concretiza.
Dar apropo de proiecte mai mici care necesita finantare, mai important e ca am creat legaturi cu organisme care pot fi utile in realizarea de contacte – de exemplu Clubul antreprenorilor Europa-China, un organism chinez care face scouting la nivel regional in China si Europa. M-au invitat se tin discursuri gratuite la manifestarile lor, unde pot de asemenea prezenta proiecte regionale sau municipale din Romania, sau ii pot pune in contact direct cu administratia locala de la noi.

Reporter: Dar relatia cu China e deja dezvoltata la nivel regional si local, in fiecare luna e cate o delegatie de-a noastra acolo, sau invers…
CR: Da, dar delegatiile vin, strang maini, isi zambesc, apoi pleaca. Acasa, romanii asteapta plini de speranta rezultatul concret al vizitei… care nu mai vine. Stiu destule exemple de genul asta. Chinezii au un mod cu totul aparte de bussines, bazat mult pe relatia directa, construita in timp, si in care nu ai voie sa faci greseli culturale. Poti sa il ofensezi profund fara sa vrei si fara sa stii niciodata, pentru ca el va continua sa iti zambeasca. Dar rezultatul e ca te intorci acasa, raportezi indeplinirea cu success a vizitei in China – si cu toate astea, investitia nu va veni. Trebuie cineva aici de mare incredere pentru ei, care sa ii convinga eventual in limba lor, in ritmul si stilul lor. Mai mult, ei au o retinere de a se arunca in zone necunoscute, mult mai usor se dau urniti spre o destinatie pe care nu o cunosc, daca sunt insotiti de un prieten pe care si l-au facut aici, pe teren propriu. O persoana familiarizata cu ambele culturi si limbaje e esentiala.

Reporter: Cu toate astea, in ultima vreme presa anunta mereu contacte de succes cu China, chiar si fara existenta unor asemenea intermediari.
CR: Corect, abordarea s-a schimbat mult in bine la nivel guvernamental. A venit un guvern mai deschis catre China, a veni aici un ambasador cu excelenta reputatie in MAE, treburile se misca rapid la nivelul cel mai inalt. Eu incerc sa construiesc legaturi la un nivel mult mai modest – o cooperare locala, o curea de transmisie intre provinciile de aici si regiunile sau judetele de acasa. Poate n-ar fi rau daca Asociatia Presedintilor de Consilii Judetene, sau alt organism care grupeaza interese locale, ar deschide un mic birou aici.

Reporter: Revenind la conferinta, cum a reactionat audienta la discursul despre Romania?
CR: Excelent. Romania are aici o imagine deosebita, imi amintesc cum am cautat zile in sir sa inchiriez apartament iar raspunsul era invariabil “Nu inchiriem strainilor!”. Pana am avut inspiratia sa spun ca sunt roman, si am capatat pe loc o reducere masiva. Acelasi sentiment l-am avut si la conferinta, Romania e considerata o tara prietena, care nici macar nu are nevoie de promovare ca tara, ci doar ca proiecte. Spre exemplu, desi Polonia, Ungaria, Germania au investit masiv in participarea la conferinta, iar eu am avut doar un speech de 5 minute, standul meu la seminarul de proiecte a fost aproape la fel de aglomerat ca al lor.

Reporter: Ce au chinezii si n-avem noi, in afara de capital?
CR: Sentimentul la nivel de strada e ca ne sunt foarte asemenatori. Tot felul de oameni si pe-aici – nu exista uniformitatea de tipologii pe care am sesizat-o in Thailanda, de exemplu. Ce au in plus… pofta de viata si patriotism, sunt mandri de tara lor. Iar in cercurile academice si mai nou, de afaceri pe unde ma invart, am sesizat o abilitate extraordinara de a te folosi, in sens bun: te studiaza, vad ce poti oferi, si te storc la maxim pe acel domeniu, insa recompensandu-te corespunzator. Nu e vorba de vreo manipulare balcanica, fa tu asta azi pentru mine ca cine stie cand o sa ai nevoie de mine. Nu! Aici e “fa tu asta azi”, atat. Dar poti fi sigur ca maine va face el ceva pentru tine. Un singur exemplu: am fost solicitat de Universitate sa coordonez o echipa de studenti pentru un concurs international de drept. Salariul era foarte mic, dar am muncit din rasputeri timp de 4 luni, rezultatul fiind ca am obtinut cea mai buna clasare din istoria universitatii. Imediat, universitatea mi-a acordat un bonus substantial, fara ca eu sa fi solicitat ceva. Mi-as dori ca si tara mea sa aiba aceeasi capacitate de a folosi oamenii dupa ceea ce au de oferit.