Un nou registru digital care obligă companiile din Cipru să își declare adevărații proprietari pune țara insulară din estul Mării Mediterane în conformitate cu reglementările Uniunii Europene împotriva finanțării „terorismului” și a criminalității organizate, a declarat marți ministrul Comerțului și Energiei din țară, transmite Aljazeera.
Natasa Pilides a declarat că noul registru, care a intrat online de luna trecută, consolidează transparența în ceea ce este adesea o rețea tulbure de fronturi false în spatele cărora pot avea loc spălarea banilor și alte activități ilicite.
„Înregistrarea informațiilor corecte și actualizate cu privire la adevăratul beneficiar este esențială în depistarea criminalilor care altfel și-ar ascunde identitatea în spatele unei structuri a companiei”, a spus Pilides.
Cipru nu mai vrea să fie paradis fiscal
Cipru încearcă de ani buni să scape de reputația de paradis fiscal, să-și protejeze economia fragilă și să atragă investiții străine. Țara cu 900.000 de locuitori a adoptat o serie de noi legi pentru a feri afacerile ilicite de a profita de impozitele scăzute.
Toate companiile și alte persoane juridice înregistrate în Cipru înainte de 16 martie au 12 luni pentru a se înscrie pe portalul guvernamental cipriot Ariadni a-și declara adevăratul proprietar.
Companiile care s-au înregistrat după 16 martie au 30 de zile pentru a furniza informațiile.
Accesul la informații va fi limitat de poliția din Cipru și de anchetatorii infracțiunilor financiare. Accesul publicului la aceste informații ar putea fi acordat în 2022. UE își propune să plaseze registrele de companii ale tuturor statelor membre care să enumere adevărații proprietari într-o singură bază de date centralizată.
Paradis fiscal este un termen generic care definește un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar zero, oferind în același timp o legislație stabilă, condiții economice bune și o rată scăzută a corupției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care încurajează prin politica sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activități economice specifice.
Conceptul modern de paradis fiscal a apărut în 1926, când micul stat Liechtenstein a adoptat o lege de autorizare pentru a atrage capital străin. Paradisurile fiscale sunt folosite, mai ales, pentru inginerii financiare cum ar fi neplata TVA sau efectuarea de importuri fictive. Estimări recente apreciază că, din cauza crizei, 70% din tranzacțiile pe plan mondial se fac prin intermediul sistemului offshore.
