Societatea cipriotă s-a confruntat în ultimii ani cu fenomenul corupției mai mult ca oricând. Și, deși nimeni nu poate afirma că nu a existat corupție şi în trecut, cu toții recunoaștem că fenomenul a luat recent proporţii care amenință cu destructurarea a însuşi țesutului social al vieții cipriote. Corupția din Cipru afectează deja structura societății și dreptul tuturor la o viață demnă, scrie Alphanews.

Înainte de a ne ocupa de acest fenomen și de eventualele modalități de a-l contracara la nivel local, cred că merită să ne uităm în jur pentru a vedea ce se întâmplă în alte țări și, în special, în țările UE care sunt familia noastră extinsă. Ca să nu mai vorbim de țările africane și multe dintre țările asiatice, unde corupția este în mare măsură imposibil de gestionat.

Există oare şi în țările UE același fenomen și în ce măsură?

În multe dintre aceste țări, și în special în cele mai puțin dezvoltate, cum ar fi Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia, Croația, Malta, precum și în Cipru, fenomenul a căpătat proporții explozive. La acestea trebuie adăugate și cele mai evident „problematice” țări, precum Polonia și Ungaria, care se opun oricărui control din partea UE cu privire la conformarea la principiile şi valorile statului de drept, inclusiv necesitatea combaterii corupției, valori şi principii pe care a fost construită Uniunea Europeană însăși.

Și în timp ce cazurile Ungariei și Poloniei preocupă în mod constant instituțiile europene și sunt acoperite pe larg de presă, fenomenele corupției din alte țări sunt de altă natură și adesea nu primesc publicitatea și condamnarea pe care o merită.

Analizând fenomenul din fiecare țară UE, merită să comentăm cazul Maltei, unde cei implicați au mers atât de departe încât au ajuns să asasineze un jurnalist proeminent, Daphne Galizia, care investiga cu insistenţă scandaluri de corupție în care erau implicaţi oficiali de rang înalt din țară. Ancheta a dus la demisia primului ministru al Maltei de atunci, Joseph Muscat, precum și la arestarea directorului său de cabinet, Keith Schembri.

În Slovacia, jurnalistul Jan Kuciak și partenera acestuia au fost asasinați cu sânge rece în 2019. Kuciak investiga un scandal de corupție în care se pare că erau implicaţi apropiați ai prim-ministrului de atunci Robert Fico în colaborare cu mafia italiană. După asasinarea lui Kuciak, premierul a fost obligat să demisioneze.

Condamnat la închisoare, pentru corupție 

În Croația, premierul Ivo Sanadec a fost condamnat în 2018 la 8 ani de închisoare pentru corupție.

În Bulgaria și România, lideri politici au fost condamnați la închisoare pentru acte de corupție comise în îndeplinirea funcţiilor lor. În Bulgaria, demnitari politici au profitat de poziția lor pentru a cumpăra apartamente la prețuri exagerat de mici faţă de prețurile pieței.

În Cipru, este cunoscută povestea Programului de investiții, cunoscut și sub numele de scandalul pașapoartelor care a adus o faimă negativă Ciprului la nivel internaţional. (Este vorba de acordarea de paşapoarte cipriote, şi prin urmare, a dreptului de a circula liber în UE, unor cetăţeni din ţări terţe care aveau obligaţia de a investi/transfera anumite sume de bani în Cipru. Scandalul a izbucnit după ce s-au descoperit persoane dubioase pe lista celor care au primit astfel de paşapoarte, fără a fi clar ce beneficii au adus acestea Ciprului n.trad.), 

Majoritatea țărilor de mai sus aparțin fostei Europe de Est, cu instituții de supraveghere mai puțin dezvoltate și mai puţin mature. În Malta și Cipru, instituțiile de supraveghere nu au funcționat satisfăcător acolo unde au existat.

Însă fenomenul corupției nu pare să se limiteze la țările de mai sus, dimpotrivă, este observat și în țările cu o tradiție mai lungă și cu mecanisme de control și supraveghere mai mature.

În Grecia, de exemplu, puternicul cândva om politic /fost ministru al Apărării Akis Tsochatzopoulos a fost condamnat la mulți ani de închisoare pentru luare de mită și abuz de putere.

În Franța, fostul președinte Nicolas Sarkozy a fost condamnat la închisoare pentru corupție în exercitarea atribuțiilor sale.

În Italia, Transparency International avertizează că fenomenul corupției din țară ar putea fi mult mai mare decât în ​​Malta și Cipru.

Corupția în Germania

În Germania, țară considerată un model în lumea europeană, scandalurile de corupție nu sunt necunoscute. Este suficient să menționăm recentul scandal Wirecard, scandalul Deutsche Bank și mai vechiul scandal Siemens, precum și cel mai grav dintre toate scandalurile din vremurile moderne, unde nava amiral a industriei auto germane, Volkswagen, pentru a-și maximiza profiturile, a otrăvit cu bună știință mii / milioane de oameni din întreaga lume, instalând în mașinile sale un software care emitea poluanți nocivi pe timpul funcționării lor. Sper că veți fi de acord cu mine că un astfel de demers poate fi îndrăznit doar de conștiințe umane nemaipomenit de corupte.

Cele de mai sus arată că fenomenul corupției, fenomenul conștiințelor umane erodate, este acum omniprezent în întreaga lume. Nu pare să existe o societate care să fi reușit să elimine fenomenul. Cu toate acestea, există societăți care au reușit să o limiteze într-o măsură care nu reprezintă o amenințare pentru ei înșiși și pentru viitorul lor (țările scandinave, Canada, Noua Zeelandă, Singapore etc.).

Din păcate, nu există echipe de oameni de știinţă sau companii farmaceutice, ca în cazul pandemiei Covid 19, care să dezvolte un „vaccin” pentru combaterea acestei pandemii. Nu există nici Pfizer, nici Moderna, nici AstraZeneca, nici Johnson & Johnson. Prin urmare, responsabilitatea pentru combaterea corupției cade pe umerii statului, pe umerii fiecăruia dintre noi, pentru a concepe și a stabili reglementări care să poată măcar reduce drastic fenomenul. Și să nu credem că fenomenul corupției este mai puțin toxic decât cel al Covid 19. Dacă Covid 19 duce la moartea a mii / milioane de oameni, pandemia prelungită de corupție amenință societatea umană cu dispariția sau cel puțin cu un regres foarte profund, cu tot ceea ce presupune acest lucru.

Toate cele de mai sus sunt scrise nu pentru a anula sau a reduce vinovăția pe care trebuie să o simțim după scandalurile de corupție legate de „pașapoartele de aur”, de încarcerarea unor foști miniștri, primari, a adjunctului procurorului general și a unor parlamentari, ci pentru a demonstra dimensiunea de pandemie pe care a căpătat-o fenomenul în ultimii ani. Obligația pe care o avem ca țară de a lua măsuri pentru prevenirea și suprimarea fenomenului este, fără îndoială, mai mult decât presantă.

La nivel practic, cred că merită studiate următoarele măsuri pentru a face față fenomenului.

1. Cipru, ţară membră a nucleului dur al UE, să propună ca Uniunea să introducă și să menţină în funcţiune o instituție de supraveghere pentru monitorizarea țărilor membre în ceea ce privește nivelurile de corupție din acestea.

Statele membre ale UE cu niveluri extrem de ridicate de corupție care nu pot sau nu doresc să ia măsuri pentru a contracara fenomenul să nu mai aibă dreptul de a primi și utiliza fondurile de ajutor și redresare atât de generos oferite de UE astăzi.

2. La nivelul Ciprului, am putea introduce un sistem de sancțiuni severe împotriva persoanelor, organizațiilor și organismelor implicate în astfel de scandaluri.

Cunoștințele și experiența instituțiilor internaționale și europene în domeniu, cum ar fi Transparency International, Cyprus Integrity Forum, raportul Greco etc. se pot dovedi deosebit de utile în conturarea politicii cipriote de abordare a fenomenului. Puterea judecătorească din Cipru, probabil cea mai incoruptibilă și mai independentă, ar putea, de asemenea, să sprijine în mod substanțial întregul efort.

3. Pe termen mai lung, ar putea fi introduse în școlile de toate nivelurile, pentru generațiile mai tinere, cursuri despre o cât mai mare independenţă posibilă faţă de tentaţii, faţă de lăcomia tot mai mare a oamenilor pentru îmbogățirea ușoară și rapidă în orice mod. Cipru, care se confruntă, atât din cauza invaziei-ocupației turceşti, cât și din cauza pericolului exterior de a dispărea definitiv, trebuie să-l educe prin toate mijloacele și prin toate instituțiile pe omul de mâine, care să nu fie o pradă uşoară a materialismului, ci dedicat unor valori şi idealuri înalte, universale.

În concluzie, cred că instituția care reprezintă spectrul politic organizat al societății noastre, Consiliul Național al țării, merită să se ocupe serios de această problemă și să elaboreze foaia de parcurs pentru ieșirea din cealaltă mare pandemie a timpului nostru, cea a corupției.