'România se confruntă cu o serie de mari provocări privind capacităţile de producere a energiei electrice, deoarece cele mai multe dintre acestea şi-au depăşit durata tehnică de viaţă, fiind neeconomice şi poluante. Aproximativ 30% din capacităţile de producţie au depăşit durata de 40 de ani de funcţionare, iar 25% din acestea au deja o durată de 30 de ani de funcţionare. Aproximativ 15% din capacităţile de producţie au fost puse în funcţiune în ultimii 5 ani', se menţionează în Strategie.
Astfel, potrivit realizatorilor documentului, România trebuie să pună în operare capacităţi energetice noi, competitive şi cu utilizare de tehnologii curate, care să acopere deficitul de capacitate apreciat că va apărea după 2015, cu tendinţe clare de adâncire după 2020-2025, în contextul obiectivelor ambiţioase de decarbonizare la nivel european, de reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2030.
'Se pune problema necesităţii implementării unor mecanisme suport care să faciliteze realizarea investiţiilor mari de infrastructură energetică, bazate pe principiile pieţei libere de energie şi cu respectarea reglementărilor europene privind transparenţa, competiţia şi ajutorul de stat. Securizarea va putea fi realizata atât prin mecanisme fiscale, cât şi cu ajutorul unor instrumente comerciale care să permită, în principal, predictibilitatea recuperării investiţiei pentru investitorii în capacităţi de producere a energiei prin tehnologii cu emisii reduse de carbon', se mai arată Strategia Energetică.
În anul 2013, puterea brută instalată a capacităţilor de producţie a energiei electrice în România a depăşit 23 GW, în timp ce capacitatea netă de producţie a fost aproximativ 18 GW, România ocupând astfel prima poziţie în Europa de Sud-Est ca şi capacitate totală de producere a energiei electrice instalată.
Gradul de racordare a consumatorilor la reţeaua electrică de distribuţie (RED) este relativ ridicat la nivel naţional (96,3%), însă există localităţi izolate, amplasate la distanţe mari de centrele urbane şi dispersate pe teritoriul ţării, neelectrificate încă (circa 30% dintre acestea sunt comunităţi cu 5-10 gospodării). În vederea remedierii acestor probleme, a fost lansat Programul Naţional de Electrificare 2012-2016, eficienţa în implementarea acestuia fiind însă limitată până în prezent.
Cantitatea de energie electrică produsă în România de către producătorii deţinători de unităţi dispecerizabile (UD) a fost de 55,78 TWh în anul 2013, cantitatea totală de energie electrică livrată în reţele de către aceştia fiind de 51,70 TWh.
Evoluţia consumului de energie electrică a înregistrat fluctuaţii semnificative în ultimele două decenii, în România. În perioada 1989-2000, consumul intern de energie electrică s-a redus semnificativ, în principal din cauza scăderii consumului din sectorul industrial după anul 1989. Situaţia s-a stabilizat în anul 2000, când cererea de energie electrică a crescut pentru prima dată după un deceniu. După o creştere constantă, consumul de energie electrică în România a atins cel mai mare nivel în anul 2008.
În perioada 2008-2013, consumul brut de energie electrică din România a scăzut cu 6%, în principal sub impactul crizei economice şi al contractării sectorului industrial. Consumul de energie electrică la nivelul sectorului industrial, inclusiv în domeniul construcţiilor şi sectorul energetic, a înregistrat o scădere de aproximativ 18% în perioada 2008-2013.
În anul 2013, numărul total de consumatori finali alimentaţi cu energie electrică a fost de 9.011.095, din care 8.991.881 (99,8%) au fost consumatori alimentaţi în regim reglementat şi 19.214 (0,2%) au fost consumatori alimentaţi în regim concurenţial (consumatorii care şi-au exercitat dreptul de eligibilitate). Raportat la consumul final de energie electrica, consumul în regim concurenţial a reprezentat 56,7%, în funcţie de volum.
Strategia Energetică a României 2015-2035 se află în dezbatere până la data de 10 ianuarie 2014, împreună cu un chestionar cu patru întrebări. AGERPRES
