Acesta a subliniat că, în România, în ultimii ani s-a ajuns la un nivel mult mai ridicat de înţelegere a riscurilor şi de cunoştinţe ale oamenilor, însă există un deficit de specialişti calificaţi în securitatea cibernetică, scrie Agerpres.
Directorul Cisco a mai afirmat că securitatea cibernetică este o prioritate şi la nivel european şi la nivel naţional, dar rămâne de văzut cum se va implementa şi cum se vor corela legislaţiile europene cu cele locale.

“Reglementarea în domeniul securităţii cibernetice este necesară şi utilă. Şi sunt paşi la nivelul Uniunii Europene, data protection regulation, care, din câte ştiu, urmează să fie activată în 2018, la începutul anului, la care la un moment dat va trebui să se alinieze şi România. Securitatea cibernetică este o prioritate din câte cunoaştem şi înţelegem noi şi la nivel european şi la nivel naţional. Rămâne de văzut cum se va implementa şi cum se vor corela legislaţiile europene cu cele locale”, declară Pena.

Nu există o soluţie care să te protejeze sută la sută

La începuturile hacking-ului, mare parte din hacking era făcut de tineri specialişti în domeniul tehnologiei mai mult din instincte teribiliste. Hacking-ul a ajuns o industrie, este business. A fost evaluat în 2015 la 450 de miliarde de dolari la nivel mondial, cu o proiecţie de 1.000 de miliarde de dolari în 2019 – 2020. O dublare într-un interval de cinci ani. “Jocul este în a face task-ul, jobul hackerului cât mai greu şi cât mai dificil, astfel încât să nu mai fie viabil din punct de vedere al resurselor, cost şi timp. Şi de aceea sunt toate metodele acestea. Este un lucru pe care noi l-am promovat de multă vreme şi ne bucurăm să vedem că piaţa urmează trendul pe care Cisco oarecum l-a dat: este nevoie să gândim într-un mod integrat, într-o arhitectură. Nimănui nu i-ar plăcea să zboare cu un avion făcut din mai multe avioane. Trebuie lucrat integrat, astfel încât hackerul să fie nevoit să depună mult efort şi mulţi bani ca să găsească o vulnerabilitate şi să treacă de toate sistemele de apărare pentru a ajunge la ţintă”, mai spune Pena.

Costul mediu al unui atac

“Din statisticile pe care le avem noi, costul mediu al unui atac este undeva la patru milioane dolari. 30% dintre companii recunosc că au pierdut clienţi şi 25% că au pierdut reputaţie. Recunosc, câţi or mai fi dintre cei care nu recunosc. Aş da un exemplu de atac. La începutul acestui an a existat un atac de denial-of-service (DoS), adică blocarea furnizării unor servicii de către un service provider, un atac realizat la 10 milioane de dispozitive conectate la Internet, dintre care undeva peste 70% erau camere de luat vederi. Au fost compromise şi au fost manipulate astfel încât să trimită o cantitate foarte mare de date şi au distrus un serviciu care oferea rezolvarea numelui – se scrie www.x.ro şi trebuie rezolvat în termeni IT – şi o zonă importantă din SUA nu a mai funcţionat din cauza acestei probleme, pentru că erau cei care ofereau serviciul acesta. Care au fost pagubele? Zeci de milioane…. Nici nu pot fi cuantificate”, a precizat Pena.