Peisaje deosebite, prețuri derizorii la intrarea la obiective turistice, oameni veseli și mâncare bună. În același timp, sărăcie și o lipsă a investițiilor în zonele cu potențial. Pe scurt, așa se prezintă Albania unui turist venit pentru puțin timp pe meleagurile sale
În 2011, Lonely Planet trecea Albania pe prima poziție în topul țărilor de vizitat. Oricât de surprinzător ar suna, acest stat are ce oferi, atât în materie de obiective turistice, cât și în ceea ce privește relaxarea la soare.
În mod normal, Albania nu este pe lista turistului român amator de vacanțe, însă este o experiență ce merită încercată datorită accesibilității sale. Prea puțini dintre românii care ajung în insulele grecești (în special în Corfu) știu că pentru o sumă de doar 50 de euro (bani ce includ transferul cu vasul și taxele vamale în valoare de zece euro) pot avea parte de o experiență unică. Nici măcar ghizii turoperatorilor parteneri din Grecia nu vin în întâmpinarea turiștilor cu această vacanță opțională din cauza reticenței multora față de statul sud-est european.
Saranda, perla litoralului albanez
Albania este o țară sigură pe care cât mai mulți dintre străinii care vin la greci vor să o viziteze. Li se pare aventuros și, în același timp, o oportunitate la îndemână. De altfel, aşa şi este. Odată ce calci pe teren albanez, te întorci în timp. Aproape nimic din luxul stațiunilor cu care românii s-au obișnuit nu se mai regăsește la albanezi. Spre exemplu, Saranda, una dintre cele mai importante stațiuni, cu ieșire la Marea Ionică, amintește de Eforie din anii ’90. Câteva restaurante cochete pe faleză, respectiv hoteluri, pe care proprietarii lor adoră să le denumească similar zonelor faimoase ale lumii (Manhattan, Chicago, Bahamas), umbreluțe cât mai moderne și… cam atât.
Odată părăsită zona plajei, străzile orașului sunt pline de boutique-ri și magazine ieftine, dar mai ales de clădiri în construcție (albanezii care au strâns avere prin străinătate ridică bloculețe pe care le pun în vânzare ulterior, însă multe dintre cele finalizate sunt goale, în lipsă de mușterii) înghesuite lângă vechile blocuri gri. Toate aceste elemente dau impresia unui cartier de la periferia unui mare oraș. Să nu vă surprindă numărul mare de Mercedes-uri (modele vechi) care împânzesc localitățile: ca și românii după Revoluție, albanezii sunt dornici să arate „că au bani“.
Fiind o stațiune în care turiștii ajung via Grecia, aici prețurile sunt similare celor din țara vecină, o noapte de cazare la un hotel de trei stele cu mic dejun inclus fiind de 50 de euro. Mai mult, nu este cazul să schimbați euro în leke, pentru că albanezii sunt obișnuiți cu turiștii străini, prin urmare acceptă plățile în moneda europeană.
Similar grecilor este și „siesta“, care se aplică la indigo și la albanezi. Astfel, în miezul zilei străzile sunt aproape pustii, adesea în rândul turiștilor instalându-se un sentiment de nesiguranță, însă care dispare imediat ce interacționează cu localnicii bucuroși că au ocazia să le spună câteva cuvinte în limba lor maternă.
Butrint, mașina de bani
Aproape toți străinii care vin în Saranda prin Grecia își rezervă de pe vas o excursie la Butrint, un sit arheologic inclus pe lista patrimoniului UNESCO. Parcul național oferă o priveliște minunată a canalului Vivari, reprezentând o mașină de bani pentru turismul albanez. La acest capitol, ni se dă o lecție. Bine organizați, încă din port, își împart turiștii în funcție de limbile străine vorbite. Sunt cel puțin cinci autocare care-i preiau pe cei aflați pe vas, punându-le la dispoziție ghid de engleză, franceză, germană, ungară (atunci când sunt mulți turiști de-ai noștri există și un ghid de limba română). Excursia costă 19 euro și include intrarea la Butrint (circa trei euro), transferul cu autocarul și un prânz tradițional la unul dintre restaurantele din Saranda (restaurant care m-a dus cu gândul la fostul Dunărea din centrul Capitalei).