În urmă cu puțin timp, am citit stupefiat o declarație a lui Ion Ciucă, oficial în Ministerul Educației (directorul Direcției Strategii și Finanțare Instituțională), apărută negru pe alb într-o cunoscută publicație de business: «Băiatul meu s-a angajat în anul trei când era student la Electronică. Și-a sacrificat un an obținând rezultate mai slabe tocmai ca să câștige experiență. Și bine a făcut!»
Dacă nu cumva are vreun înțeles ascuns să-l împingă pe „ăla micu’“ spre prăpastie, înseamnă că „binele“ acesta îl dorește dl Ciucă și celorlalți studenți din România. E trist și lamentabil! Dl Ciucă Sr. pur și simplu nu știe că treaba studenților e să învețe. Cât mai mult și cât mai bine, pentru a deveni oameni inteligenți, civilizați și cultivați. Și să se ocupe de lucrurile studențești.
Dacă pierd ocazia să o facă în școală, slabe speranțe să o mai facă vreodată! Mulți rămân toată viața doar „isteți“ și „descurcăreți“, iar pentru ei cultura e același lucru cu cultura organizațională. Cu astfel de sfaturi părintești, dl Ciucă Jr. are toate șansele să se piardă definitiv în mulțimea cenușie și să nu mai poată scoate capul vreodată de acolo.
Și asta nu pentru că nu ar fi avut din ce trăi și studia dacă nu muncea (scrie în declarația de avere de pe Internet), ci pentru că dl Ciucă Sr. nu știe că ar trebui să-l sfătuiască pe junior să fugă mâncând pământul de angajatorii care au nevoie doar de experiența de lucru a studenților și nu se uită la ce și cum au învățat. Marile firme nu caută niciodată studenți „cu experiență“, ci oameni inteligenți și civilizați. Chiar foarte civilizați, dacă se poate!
Oamenii civilizați sunt pur și simplu mai productivi și sunt o investiție mult mai bună, mai ales pe termen lung. Însă puține firme și-i pot permite. Ceilalți vin cu discursuri și cu articole înșelătoare și ademenitoare despre cât de importantă e experiența de lucru la un absolvent de facultate. Și familia Ciucă le cade în plasă. Și apoi dl Ciucă Sr. face declarații publice ca să-i împingă și pe alții. Am văzut și mulți profesori care îi îndeamnă pe studenți să se ducă să se angajeze. Despre cel puțin unul (de profesori vorbesc) știu sigur că face asta sperând în fiecare zi să găsească sala goală ca să nu-și mai țină cursul și să-și vadă de ale lui.
Gurile rele spun că sunt mulți, foarte mulți ca el. După vreo zece ani, acești foști studenți vin la mine ca să mă convingă să-i recomand pentru posturile mari de la firmele la care mulți visează să ajungă să lucreze. Adesea pot ghici cu ușurință ce voi găsi în CV-urile respective, chiar înainte să le citesc. Și ghicesc foarte bine și cine și cum va încerca să mă convingă că un „MBA în 10 zile“ (și nu numai acela!) poate înlocui cu succes ce nu a făcut el în facultate…