Clădirea TNB, între jocul absurd al lui Ceauşescu şi frica de cutremur

Clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti va reveni la forma din anii ‚70 şi va fi transformată într-un spaţiu cultural deschis, cu librării, cafenele, săli de expoziţie şi arenă în aer liber. Una dintre clădirile cu o istorie de aproape 200 de ani din Bucureşti, cea a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ (TNB), urmează să treacă printr-o transformare majoră. Riscurile majore de cutremur şi incendiu au grăbit decizia ca structura TNB să fie renovată, ur

Clădirea Teatrului Naţional din Bucureşti va reveni la forma din anii ‚70 şi va fi transformată într-un spaţiu cultural deschis, cu librării, cafenele, săli de expoziţie şi arenă în aer liber.

Una dintre clădirile cu o istorie de aproape 200 de ani din Bucureşti, cea a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale“ (TNB), urmează să treacă printr-o transformare majoră. Riscurile majore de cutremur şi incendiu au grăbit decizia ca structura TNB să fie renovată, urmând a fi transformată într-o instituţie deschisă, în care doritorii îşi vor putea petrece toată ziua.

Istoria TNB începe în 1834, când ia fiinţă Societatea Filarmonică, societate care cumpără Hanul Câmpinecii pentru a construi teatrul. Clădirea în stil baroc, construită după planul arhitectului ­vienez Heft, a rezistat până în 1944, când a fost bombardată de nazişti. După o perioadă de aproape trei decenii, în care spectacolele s-au ţinut în sălile ­Comedia a Teatrului Majestic, Studio din Piaţa Amzei şi în sălile de festivităţi din ­câteva licee, este inaugurată noua clădire a TNB.

Ziua de 23 decembrie 1973 repre­zintă şi singura dată la care Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost prezenţi la TNB (conform istoricului teatrului). S-a jucat atunci prima parte dintr-o evocare a ­luptei ilegaliştilor, „Simfonia patetică“ de ­Aurel Baranga, şi ultimele două acte din „Apus de soare“, de Barbu Delavrancea.

Extindere la 3.100 de locuri

Forma de „pălărie“ a clădirii nu a fost pe placul lui Ceauşescu, ca şi faptul că „construcţia fusese începută pe ­timpul lui Dej“, spune Romeo Belea, arhitectul care, alături de Horia Maicu şi Nicolae Cucu, a semnat proiectul iniţial. Incendiul din 1978 i-a dat dictatorului prilejul de a cere remodelarea clădirii atât la exterior, cât şi la interior. „Ceauşescu ne-a cerut atunci modificarea sălii mari, astfel încât să aibă 1.500 de locuri, în condiţiile în care avea deja 950“, povesteşte Romeo Belea. „Am încercat să îi explicăm că teatrul de dramă nu se poate juca într-o sală atât de mare încât feţele actorilor să nu mai poată fi văzute, dar nu ne-am putut înţelege“, continuă arhitectul. Ceauşescu a decis schimbarea arhitecţilor; iar noua echipă a majorat sala până la 1.050 de locuri şi a construit şi Sala Amfiteatru.

Pentru a modifica aspectul de pălărie, echipa a decis şi înălţarea clădirii, ceea ce a însemnat turnarea a 1.200 de tone de beton peste structura iniţială. Aceasta este, de fapt, cauza pentru care un cutremur mai mare de 6,5 grade Richter va pune la pământ Teatrul Naţional. „Şi de aceea s-a decis revenirea la forma veche, dar şi renovarea completă a ­sălilor de spectacol şi crearea unor spaţii noi, inclusiv a unei arene în aer liber“, spune Romeo Belea.

Proiectul de 51 de milioane de euro, din care 27 de milioane vor veni de la Banca de ­Dezvoltare a Consiliului Europei, se va întinde pe trei ani şi va transforma TNB într-o clădire ­deschisă 13 ore pe zi. „Modelul teatrelor din marile ­capitale europene ne arată spaţii culturale deschise, unde oamenii îşi pot petrece toată ziua, indiferent dacă apoi merg sau nu la piesa de teatru“, spune Belea, care dă ca exemplu Teatrul Barbican Hall din Londra. Suprafaţa actuală, de 60.000 de metri pătraţi, va rămâne la fel, însă va include şi o cafenea, săli de expoziţie şi de lucru şi librării.

„Lăptăria“ rămâne şi în noua structură

„Cafeneaua Actorilor va dispărea, nici nu este normal să lipeşti o structură din lemn de clădirea TNB, însă Lăptăria lui Enache, care a devenit deja o instituţie, nu doar un nume, îşi va găsi loc în noul ansamblu“, explică arhitectul. Totodată, numărul total al locurilor de spectacol va creşte de la 1.720, în prezent, până la circa 3.100. Arena în aer liber de pe acoperişul clădirii va găzdui 300 de spectatori şi va permite prelungirea stagiunii şi în perioada de vară.

Arhitectul Romeo Belea, care a proiectat, recent, şi Hotelul Novotel, speră ca şi alte clădiri la care a participat în tinereţe să fie reabilitate. „Atât Sala Palatului, cât şi Teatrul Naţional de Operetă se vor degrada iremediabil în câţiva ani. Cu toate acestea, lucrările de reabilitare stagnează“, spune acesta.

Modelul teatrelor din marile capitale europene ne arată spaţii culturale deschise, unde oamenii îşi pot petrece toată ziua, chiar dacă nu merg la teatru.
Romeo Belea, arhitectul TNB

51 mil. euro este valoarea proiectului de renovare a TNB, proiect care se va întinde pe trei ani şi va transforma fundamental clădirea